Cristi Chivu a ratat ocazia de a evita unele înfrângeri

Cristi Chivu a ratat ocazia de a evita unele înfrângeri Sursa poza: ExpressPress

Când Mandorlini Aruncă Săgeți de Amorțit la Chivu: „Eșecurile Puteau Fi Evitate!”

În timp ce porumbeii din Piața Mare își mai iau pauze de la cotcodăcit, veștile din lumea fotbalului agită și ele spiritele. Andrea Mandorlini, fost alumn în echipa Inter pe vremurile când fotbalul se juca parcă mai cu inimă și mai puțin cu statistică, se aruncă într-un vals al criticii tandre la adresa altui erou de pe gazon, Cristi Chivu.

De la Legendă la Critic Subtil

Așa cum ierbicidul se presară cu migală peste tufele de rostopască, tot așa și Mandorlini își plantează observațiile pivioase despre recentul parcurs al lui Inter. „Ceva merge brici, iar altceva scârțâie, ce-i drept,” zice el, trăgând cu ochiul la defensiva lui Chivu ca la o vacă ce calcă pe mentișuri ude. „Am văzut situații unde înfrângerile erau cât unul dintre cârnații lui nea Gică – delicioase, dar de evitat.”

Flăcării din ochii lui Mandorlini nu-i scapă nimic. El arată cu degetul, fermecător și totodată fermecat, spre deciziile tactice care ar fura pâinea din coșul echipei așa cum vulpea fură găini la ceas de seară.

Înțepături Cu Farmec Rural

Cristi Chivu, acel moroșan îndrăgit al baloanelor cu ace de balon, e surprins în valul remarcilor fin-tragice ale lui Mandorlini. Unde marele tehnician vede pasele ratate și ocaziile pierdute, noi, muritorii de rând, vedem doar ambiția nemărginită a celui ce flutură mâinile pe margine.

În încheiere, Mandorlini ne lasă cu zâmbetul pe buze și un sac de așteptări agățat de gât, întrebându-ne dacă nu cumva va mai ieși pe teren vreodată echipa asta dornică de apluze și nu doar de cataif pe tabla în formă de două-nouă.

Așteptăm să vedem ce mai scoate din joben Chivu data viitoare, și să nu pierdeți bătăliile de pe gazon – sau cel puțin, să nu vă pierdeți berea, măcar asta să rămână nepierdută!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.