Sursa poza: ExpressPress

Azi e călare pe belea și pe pasa decisivă, căci Chindia Târgoviște și CSC Dumbrăvița intră pe teren să se chinuie să scape de drobul de sare al retrogradării. Cine-o scăpa de Liga 3 și cine-o dilua necazurile cu levanțică, rămâne de văzut.

E clar, moș Ghiță din colț n-are răgaz să-și termine ardeii umpluți: meciul de baraj dintre Chindia Târgoviște și CSC Dumbrăvița mai ceva ca o poveste din Veacul XVIII, e pe cât se poate de tensionat. Cu piciorul în prag și glanda suprarenală gata să explodeze, toate urechile satului sun dibace lipite de radio, televizor sau chiar telescoapele vecinei.

"Doar să nu fie iar una cu cântec!", zice tanti Sofia, expertă în telenovele dar la care, sincer, nu se pricepe nici nu-i cerută părerea la fotbal. Dar cum futbolistic vorbind, Chindia pleacă la luptă având un avans cât un decret de miniștru, că doar au reușit un gol răzleț în tur. Ca urmare, pe stadion, zarurile sunt mai fierbinți decât fripturica-n tigaie.

Declarații fierbinți și permutații posibile:

Pe la colțuri se-aude că "Florin din față", un alint dat foarte respectuos la șeful galeriei, promite că va aduce noroc echipei ieșind la joc în timp ce-i culege prune din livadă. În tot acest timp, CSC Dumbrăvița nu-i chiar o gașcă de gugustruți care n-au mai avut noroc nici măcar cu vremea, căci trag cu dinții de această ultimă șansă să rămână la o berărie mai scumpa la bilete din Liga 2.

"Ne băgăm în teren și dăm de toți golii", declară jucătorii plini de entuziasm românesc, că doar se alimentează la fiecare pauză cu sandwich-urile făcute de CICUSță. Aici, speranțele pentru o victorie sunt la fel de mari precum roșiile din grădină: bune când nu-i afectate de mana abundenței.

Nebeție cu happy end?

Oricum ar fi, noi dăm vina pe vară, pe varza de pe sarma și pe pisatul picant al destinului de porumbel. Cert e că asfaltul încins al stadionului nu va lipsi de la sărbătoare. Iar după meci, afost-este-vafi o salată de candoare și sinceritate despre cum fanii au strâns coroanele, căpătând lecții de sport și viață.

Și cu sau fără victorii răsunătoare, seara, tot la cârciuma satului se-ngână balade și se glumește despre ce a fost și ce-a mai rămas de făcut. Lămâia așteaptă!