---

Crucea și Arderea de Suflet: Secretele din Spatele Zilei de 14 Septembrie

Bunica Ortodoxiei a coborât din căruță să ne tragă de urechi cu o povețică: 14 septembrie - Ziua Crucii. Cică e musai să o sărbătorim, nu de alta, dar așa cer obiceiurile și superstițiile care, zic înțelepții, ne-au salvat de vreo două veacuri de baftă proastă și murături acre.

Sfințenie și Povețe din Grâu

Pe 14 septembrie, ortodocșii noștri dragi își scot cele mai bune straie și dau năvală la biserică, să-și amintească de crucile noastre și al lui Hristos, bietul de El, pe Golgota ⸺ un loc ce ne amintește că răbdarea e o virtute când ai spini la cap.

Am stat pe vine cu baba Ioana (noua noastră corespondentă pe subiecte divine) și am descusut povestea. „E zi de post, că altfel te prind blestemele”, ne-a șoptit ea, dreapta ca un munte de pietate. Se spune că azi nu-i voie nici măcar la coasă, că nu vrei să-ți tai norocul la juma' de preț.

Gheorghe Fără de Cruce

Gheorghe al nostru, vecinul, a tot rânjit când am pomenit de Cruce. „Îs prostii”, zice el cu o mână pe ulucă și alta pe păhărel. „Niciodată n-am pățit nimic. Iaca, vezi nu e păcat să scormonești pământul pe Ziua Crucii, doar să știi care cotloane să ferești!”. Gheorghe zicea c-a scos cea mai mare sfeclă din sat, cu tot secretul zilei.

Tot el ne-a suflat un alt pont: „Dacă nu pășești pe pietrele cimitirului azi, îți meșterești pahare pline și inimă ușoară pentru tot anul”. Și cine suntem noi să-i contrazicem înțelepciunile derivate din strugurii de pe deal?

Soacra și Vorbele ei Murdărețe

Dar ziua nu se încheie cu Gheorghe. Vine și soacra la taifas cu poveți: „Nu scutura fața de masă, că s-ar spăla binecuvântările și ce ți-a mai rămas e doar firimituri”. Huța după îndoieli, soacra a mai scăpat o bombă: Nu deșerta buzunarele afară, că sigur vine vijelie care să-ți scuture toate toate bogățiile.

Mai ceva ca o telenovelă cu sfinți și săteni, Ziua Crucii ne lasă totdeauna un pic mai înțelepți, mai curați de buruieni și sperăm noi, cu buzunare pline de zâmbete nu de rable.

Rămâne de văzut pe cine mai prindem data viitoare să povestească ce-a mai rămas după piatra cimitirului!