Ce a Surprins Publicul pe Villa Park înainte de Returul Champions League!

Ce a Surprins Publicul pe Villa Park înainte de Returul Champions League! Sursa poza: ExpressPress

Hai, că tot ce ne mai lipsea era un fals start muzical într-un meci clasic! Într-o scenă de parcă desprinsă din comedia noastră rurală de la Căpățâneni, organizatorii meciului Aston Villa - PSG au reușit să combine tânțelele cu Champions League într-o confuzie muzicală demnă de Top 5 Gafe de Stadioane.

O introducere la fel de grandioasă precum o nuntă la Poienari

A început meciul serii, și ce să vezi? Nu cu imnul glorus al Champions League, ci cu o melodie care i-a făcut pe jucători să se uite unul la altul ca la urs. Unii zic că a fost o melodie de pe la un botez de-al lui nea Vasile din sat. Și asta la un meci de sferturi de finală! După ce sătenii de pe teren s-au zgâit și buzele au început să fluture, muzica a fost schimbată repede, dar impresia ruginirii a rămas.

Din surse sigure: "Eroare sau o glumă bine făcută?"

Un băiat cu castraveți proaspeți din piață, pe numele lui Ghiță Bucovineanu, zice să fi auzit că organizatorii n-au coordonat playlistul cum trebuie. "Au avut altă listă, mă! Poate au vrut să ne păcălească cu tradiții culturale, că și așa suntem obosiți de toți internaționalii". Altul, un vânzător de gogoși din tribună, a insinuat că vinovatul a fost băiatul de la pupitru, care poate ar fi primit o mită în forma de găleată plină cu murături.

Spargem pâinea cum știe tot satul

Pe final de glumă, se șoptește că ăsta ar putea fi doar începutul, căci s-ar putea să vedem cum echipele înlocuiesc banda cu muzici populare la următorul meci, cu repertoriul vast al lui nea Costache! Că doar știe să cânte orice: și de nuntă, și de înmormântare, iar un imn UEFA nu ar fi decât sare și piper pe farfurie.

Așa că țineți minte, dragă cititorule: online-ul e plin de surprize și vin să ne râdă de noi de fiecare dată când ne așteptăm mai puțin. Ce va urma? Poate aflăm la următorul meci nebun... sau la târgul de duminică!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.