Sursa poza: ExpressPress

---

Regele și Prințul, Ambasadori ai Distracției la Istanbul: Ce-au Pățit Galbenii Căciuliți

Un titlu sărbătorit mai abitir decât hodina unei ciori pe un cactus

Ah, dragii mei consăteni din Fierbintului, bate vântul schimbării până și în capitele de la Istanbul! Noua veste bună vine nu cu o turmă de oi, ci cu apariția majestuoasă a lui Gheorghe “Regele” Hagi și flotantul Gică Popescu, care au făcut o escală spectaculoasă pe pământurile sultanilor, fix la petrecerea titlului proaspăt câștigat de Galatasaray. O fi fost cumva presimțită de troscăitul unor trabucuri la hanul din centru sau de zumzetul limonadelor cu ghimbir din piață?

În ritm de tobă și sarmale condimentate de gazdele otomane, se pare că Hagi și-a lăsat regatul de la Viitorul Constanța să fie păzit de câinii credincioși, pentru a onora cu prezența-i imperială campionii stambuloți. Iar Gică, să îl țină-o țâr’ de armăsarul său alb, n-a stat mai prejos, alăturându-se fluierând, parcă dintr-un colț de poveste balcanică, la această epopee modernă scrisă în capitala odinioară a Constantinopolului.

Printre zvonuri – unele adevărate-acu`, altele șchioapete precum motorul hitului lui nea Costel (dat fiind că n-a mai văzut mână de meșter de când Gheorghe striga “Gol!” la Mondial) – „Regele”, parcă dintr-un exces de amabilitate turcească, a complimentat Galatasaray-ul într-un limbaj cu arome orientale și accente tipice de sat oltenesc. „Felicitările mele, că sunt staboși și harnici!”, a spus Hagi, conform surselor noastre de încredere din birtul central.

Se spune că până și ursul de la marginea pădurii a dat din umeri când a auzit că cei doi celebri picioroși ai noștri au fost tratați ca niște sultani în palatul de secol XXI al echipei galatice. Și cum petrecerea n-ar fi fost completă fără un dans pe mese, există martori – mai mulți decât scaunele libere la Căminul Cultural – ce jură că Popescu a încercat câțiva pași de horă, spre deliciul asistenței și al pisicii lui vecinu’ Vasile, teleportați cine știe cum pe ecranul unui televizor de ocazie.

Iar acum, noi, loiali ai satului, ce ne punem speranțele într-o zi mai bună cât să ne punem murăturile pe verandă, așteptăm să vedem dacă lampagiul nostru va reuși să mai aducă niște glorioși de soi în bătătura evenimentelor viitoare. Pana mea de scris e pregătită, căci turcii râd și-acum de acel „și gata și basta!” spus din mers de regele trimis din mai multe tărâmuri românești.

Până atunci, rămâne să savurăm poveștile la gura sobei, între un clondir și o știrică dezbătută cu atâta aprindere de parcă ar ploua cu floricele de porumb. Apoi cine știe? Poate la anul facem și noi chef de-un titlu. Tilică zice că dacă am putea aduce măcar juma’ din echipa Turciei în scoarță, am câștiga cu siguranță Balta Mare!

Acum să mai vedem de-o vreșcă!