Înc-o dată, dragi săteni, sistemul de pensii ne demonstrează că nimeni nu-i mai priceput ca el în arta ghicitorilor financiare. Dacă vreodată ți-ai spus în gând că munca de-o viață o să-ți asigure bătrânețile la șezătoare cu mălaiul pe masă, te invit să îți storci lacrimile cu amărăciunea unui adevăr pe cât de hilar, pe atât de greu de digerat. Exact ca murăturile Mariei din Anexa Trei.

Într-o Românie unde munca e văzută ca o virtute (sau cel puțin așa spune bunica), un important segment de harnici gălbejiți stau față în față cu o realitate tragicomică: pensia de zero lei și zero bănuți. Vorbim despre acei inimoși care au bogația veniturilor provenite exclusiv din surse peste hotare, și care, vai de liște, nu sunt eligibili pentru niciun fel de româneasca pensie de stat.

„Păi și de ce n-au spus-o cu litere mari pe gardul primăriei?”, zise nea Gheorghe, cunoscut pentru critica sa ascuțită ca o sapă de la CAP. Păi, momentan, nu avem un gard destul de mare pentru toate literele. Se pare că povestea e mai diabolică decât rețeta de sarmale din familia șefului politic.

În timp ce tanti Mariana, contabila satului, își freacă mâinile murdare de chit de la atâtea fluturași de salariu, această controversă adusă la lumină de condeiul unui urban turmentat face valuri printre noi toți. Zvonurile spun că la un meeting recent al primarului cu cetățenii, mesele s-au dărâmat sub greutatea promisiunilor goale, lăsând doar moluște nescrise pe care nimeni nu și-a asumat să le corecteze sau măcar să le-ntindă neamului pe masă.

Închei cu o ghicitoare: Care-i mai greu de găsit într-un sătuc de pe lângă Bătrânești, o pensie decentă sau capra vecinului care îți pască roșiile în necunoștință de cauză? Rămâne de văzut pe drumul dintre noapte și zi, unde sătenii sunt hotărâți să scrie istorie sau măcar o scrisoare la Cotroceni. Parcă toată povestea e trasă de ață, iar țăranul român se scarpină în ureche, căutând să descifreze economiile străvechi în bugetul pensiei ce-a fost, odată, un mit. Fii pândă la bârfă, că cine știe, mai aflăm ceva într-un hârleț!


Lenuța Buzea

Lenuța Buzea are 55 de ani și este cunoscută drept „gura satului”. Cu un batic colorat, un șorț înflorat și un carnet mereu la îndemână, ea notează tot ce mișcă prin Fierbinți. Fostă femeie de serviciu, actuală specialistă în bârfe, Lenuța scrie articole dramatice și savuroase despre iubiri secrete, certuri la bar și tot ce s-a auzit „pe uliță”. Nu are nicio reținere să transforme o simplă privire într-o telenovelă sătească de proporții.