Asta e! Ce să facem?

Asta e! Ce să facem?

Noul episod din saga Europa League îi aduce pe băieții noștri de la FCSB față în față cu cei de la FC Basel. Bine-bine, dar câți suporteri roș-albaștri vor putea să-și încurajeze echipa la fața locului, în tărâmul ceasurilor și ciocolatei fine? Direct de la Gigi Mustață, omul cu canar la microfon, aflăm că alocația de bilete primită de fanii trupei lui Dică e destul de frumușică, dar prețurile au început să zică „Aoleu!” pe la buzunarele spectatorilor.

Concret, în Elveția vor putea merge în jur de 1.300 de suporteri FCSB, o cifră rezonabilă dat fiind locurile rezervate și regulamentele stricte din Europa League. Dar, dragilor, nici prețurile nu sunt de colea – biletul costă fix cât un borcan mare de zacuscă și o sticlă de pălincă, adică suficient cât să-ți faci calcule dacă merită sau nu să te înfiiți pe „tribuna străină”. Gigi ne-a trasat cum e situația: „Asta e situația, prețurile sunt mari peste tot aproape, dar spiritul suporterilor nu moare".

Așa că, fie că-i cu buzunarul mai larg, fie cu inima mare și-un sandwich la pachet, mulți vor băga bagajele în mașini de bună voie, să țină steagul sus în străinătate. Sigur, au fost și voci care au chicotit că „Bah, mai bine era să petrecem seara cu o bere la mama acasă, că oricum parcă nu mai e ca altădată”. Dar apoi s-au gândit că Europa League e ca o babă cu scufiță roșie – trebuie să te încânti și cu primejdiile.

Rămâne de văzut câți fani vor trece granița și ce atmosferă se va face pe tribunele gazdelor. Dar într-un singur lucru toți sunt de acord: dacă ajung sus în „țara chibriturilor”, cel puțin vor avea o poveste de spus la întoarcere... sau un motiv bun să-și rezerve iar ceva bilete pentru următorul meci. Până atunci, vom urmări cu ochii pe mingea rotundă și cu sufletul în gard!

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.