Sursa poza: ExpressPress

În ultimele săptămâni, tensiunile dintre Federația Rusă și NATO s-au intensificat, conturând o strategie periculoasă orchestrată de Vladimir Putin. Aceste acțiuni, aparent disparate, se încadrează într-o schemă ce lasă puțin loc pentru interpretări favorabile. Ceea ce părea inițial o simplă escaladare s-a dovedit a fi mult mai complicat, dezvăluind planuri de destabilizare mult mai adânci.

Într-un raport recent, profesorul universitar Radu Carp subliniază că răbdarea strategică a lui Putin este pe cale să se încheie. În curând, acele gesturi provocatoare vor dezvălui o intentie mai periculoasă. Începând cu data de 10 septembrie, NATO a interceptat o porțiune minoră a celor 20 de drone ruse care au pătruns în spațiul aerian al Poloniei. Aceste drone, deși din punct de vedere tehnologic inferioare, au testat abilitatea de reacție a alianței, dovedind că prețul contramăsurilor este extrem, punând presiune pe metodologiile NATO de apărare.

Kremlinul nu s-a limitat doar la a testa infrastructura NATO. Încercarea de a influența opinia publică prin rețelele sociale s-a dovedit a fi o altă armă în arsenalul său. În ciuda condamnărilor unanime de la nivelul oficialilor politici, publicul a reacționat divers, îngrijorând și mai mult observatorii.

Ulterior, pe 13 septembrie, o dronă rusă s-a aventurat adânc în spațiul aerian al României, setând scena pentru un scenariu de tip „cat-and-mouse” cu avioanele F-16 ale NATO. Incidentul a ridicat serioase semne de întrebare privind eficacitatea tacticilor aliate, mai ales în ceea ce privește viteza și rata de succes a interceptării.

Câteva zile mai târziu, avioanele ruse Mig-29 au încălcat teritoriul Estoniei, fiind eventual escortate înapoi de avioane italiene F-35. Ceea ce s-a făcut cunoscut ulterior a fost și mai alarmant: avioanele ruse aveau destinația Tallinn, fiind înarmate. Mesajul Federației Ruse a fost explicit – orice încercare de a le doborî ar echivala cu un casus belli.

Elevarea acestor provocări a coincis cu discuțiile de la Bruxelles despre impunerea de noi sancțiuni economice împotriva „flotei din umbră” a Rusiei, punctând clar ca fiecare acțiune este calculată pentru a înfrunta și a testa limitele Occidentului.

Tensiunile s-au intensificat pe 22 septembrie cu incursiuni ale dronelor în Danemarca și Norvegia, atentând la siguranța summit-ului european de la Copenhaga. Ceea ce motivează aceste isprăvi poate părea confuz pentru cei neinițiați, dar pentru specialiști, acestea sunt repetiții strategice ale Kremlinului în vederea destabilizării Europei.

Pe acest fundal, o veste îngrijorătoare se remarcă: producția industriei militare ruse a atins surplusuri notabile, conform unui raport al Institutului Kiel. Cheltuielile bugetare alocate apărării au crescut drastic, în timp ce resursele europene continuă să fie împărțite cu Ucraina.

În esență, se pare că strategia lui Putin nu se rezumă la acțiuni reactive, ci la o acumulare strategică de resurse și tactici. Acesta este un joc de așteptare încordată expus de o „răbdare strategică” – fiind completată de un calcul rece și meticulos al opțiunilor de răspuns militare și non-militare.

În concluzie, ceea ce lipsește în abordarea europeană actuală este o strategie inovatoare și proactivă, capabilă să contracareze eficient tacticile hibride ale Kremlinului. Este imperativ să se elaboreze un plan consecvent care să asigure stabilitatea și securitatea continentului pe termen lung.