Am recurs la gesturi obscene. Reacția sa după derby-ul câștigat de câini cu 3-0.

Am recurs la gesturi obscene. Reacția sa după derby-ul câștigat de câini cu 3-0. Sursa poza: ExpressPress

Paul Papp și Glumele cu Gallery: Scandal la Cuptor în Ploiești

A fost un derby încinstit la Ploiești, dar nu pe teren, ci mai mult pe margine! Paul Papp, războinicul prahovean, a avut o „plăcută” confruntare cu fanii lui Dinamo, care au reușit să-l împingă spre niște gesturi mai puțin ortodoxe. Ce a declarat „veteranul” la finalul meciului și de ce nu vrea să-și ceară scuze? Haideți să aflăm!

Se pare că Papp, apărătorul de oțel al Petrolului, n-a prea simțit iubirea din partea galeriei „câinilor roșii”. Înfruntat non-stop cu un cor de „complimente” din tribune, Papp ar fi răbufnit cam... grafic. Bineînțeles, nu a fost nevoie de prea multă scenă pentru ca spiritele să se încingă! „Am recurs la gesturi obscene și nu-mi cer scuze pentru asta”, a spus Papp, cu o nonșalanță care n-ar lăsa pe oricine să doarmă liniștit noaptea.

Un martor ocular (citiți: Ioșka din vecini, care a stat cocoțat pe gardul stadionului) mi-a spus că totul a început de cum s-a fluierat începutul meciului. „Dinamoșii au dat tonul și Iulius Cezar Papp a răspuns ca la carte”, ne-a povestit Ioșka cu mirare în ochi. Ei, dar ce să facem, nu toți avem stomacul să înghițim critici ca gogoșile bunicii.

Mai mult, Papp a simțit nevoia să ducă butada până la capăt, considerând că nu există loc de scuze atunci când orgoliul e mai puternic decât biletul de intrare la meci. „Mi-au zis de dulce, iar eu le-o zic acum și mai dulce”, a adăugat el, fără să clipească.

Se apropie iar un meci și se pare că orașul e în așteptare, cu toți cei de la căminul cultural Ploiești pregătiți să sară în bătălie. Până la urmă, cine știe ce ne mai rezervă derby-urile viitoare? Poate un concurs de vorbe dulci??? Așteptăm și vedem, că viața la țară nu e niciodată prea liniștită!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.