Am primit un telefon - Antrenorul își decide viitorul după remiza CFR Cluj – FCSB 1-1

Am primit un telefon - Antrenorul își decide viitorul după remiza CFR Cluj – FCSB 1-1 Sursa poza: ExpressPress

De la Sapă-n Colț la Liga I, vorbăria rămâne aceiași, dar fotbalistul nostru a recunoscut la finalul meciului de neuitat cu CFR Cluj.

Comuna noastră e mică, dar dragostea de fotbal e mare! Într-un final de sezon răvășitor, FCSB a scos un egal de 1-1 cu tarele tarzanilor de la CFR Cluj. Dar, dragă satule, nu scorul e sarea și piperul, ci telefonul care a bubuit liniștea după meci. Elias Charalambous, antrenorul mustăcios, a destăinuit că a primit un apel misterios de la un club necunoscut din… cine știe unde!

Telefonul, bată-l vina, ne tulbură apele neveste prinsă cu treburile în bucătărie. "Am fost sunat," zice Elias, când Adela din colțul bufetului s-a ridicat să-și cumpere o Cola. "Și nu de poștaș sau de nevasta cuiva!"

Se spune că nu ne mai putem mira de nimic, dar iaca că i-a dat de bănuit întregii baricade de suporteri care-și mai scot câte un pachet de semințe la o bâză fotbalistică. Povestea lui Elias condimentată cu "undeva, ceva, cineva" devine mai interesantă decât turele de câmp ale tractoristului Gheorghe, mai ales când îți pui în cap că viitorul său e la răscruce.

Cică omul nostru și-ar fi decis viitorul, dar vorba Babei Trâmdenița: "Ori pleacă, ori nu pleacă, cert e că unde merge, fotbal să fie!" Așteptăm cu urechile ciulite să auzim ce se întâmplă, de parcă spectacolul de la TVR e mai puțin captivant decât ultimele noutăți din fotbalul de la ei.

Păi, să vedem, n-o să stea satul liniștit până când nu ne lămurim ce va face Charalambous. Or fi bârfe, o fi adevărul, dar de cuvântul ăsta, "telefon," încă râd și toți câinii de pe uliță. Hai, pe la colțuri, cine mai știe? Mai aruncăm o privire și poate aflăm verzi și uscate... sau poate doar mai multe telefoane schiopătând semnalul.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.