Sursa poza: ExpressPress

Fotbalul în Poiană: Poli Iași, Căruț în Bostan Dulce!

Hai, de frate, că se întâmpla și la case mari! Poli Iași, echipa noastră mândră de pe Bahlui, a scos-o la capăt cam știrbă în campionatul ăsta, căci uite-așa s-a trezit rozând pragul ligii a doua. Toată suflarea fotbalistică de la noi din sat și până în groaznica metropolă a Chișinăului a oftat din adâncul sufletului, ca după o ploaie lungă de toamnă.

Cică Alin Roman și Mihai Bordeianu, stâlpii echipei, sunt mai triști ca niște gâște care au pierdut cheia de la fânar. "Nu știu ce o să fac acum," zice Alin, în timp ce își freca fruntea obosită. „Nu-mi cade bine, mă simt parcă mi-a dat pământul o palmă”. Așadar, nici el nu mai știe de capul lui, cum nici găina când cotcodăcește a 40-a oară pe zi la ușa cotetului.

Mihai Bordeianu, la fel de sfărâmat ca o coasă veche, ne-a recunoscut cu o sinceritate dezarmantă, zicând că „e cea mai neagră zi de când am început să mânuiesc mingea de fotbal, mai rău decât când mi-am pierdut cizmulițele de joc în noroi”. A, păi iată o comparație numai bună de scris în jurnalul satului la rubrica „Măcăieli Memorabile”.

Și dacă tot e să aruncăm cu ciulini, n-a lipsit dintre tinele zicerilor nici expresia clasică: „E ușor să aruncăm vina unii pe alții”, mai ales când nimeni nu știe cine a răsucit cornetul ăsta în direcția ruginirii.

Așa e viața de fotbalist, azi ești sus, mâine jos, ca roata de vecernie la bâlciul din sat. Dar nu-i nimic, că viața merge înainte, iar capetele noastre o să mai vadă multe mingii săltând năvalnic împrejurul porții, chiar dacă uneori mai nimerim în ligii mai mici. Hai că-i nădejdă!

Dacă Poli Iași a tras lozul nefericit acum, cine știe, poate la anul ne aduc și-o bucurie, cum ar fi o promovare la braț cu un mic și-o bere rece. Strigă cine vrea, râde cine poate! Stați aproape, că la noi, vorba aia, viața-i ca un meci bun... un pic noroios.