Acuzații dure de la Mihai Stoica.

Acuzații dure de la Mihai Stoica.

Bine ați venit, dragi cititori, la un nou episod din telenovela fotbalistică locală, transmisă în direct din faimosul „arenă” din Bistrița! Aseară, Cupa României a găzduit o luptă pe viață și pe portofel, într-un meci care a dat bătăi de cap nu doar jucătorilor de pe teren, ci și spectatorilor din bistrouri.

Cu tot respectul pentru fotbal, meciul dintre Gloria Bistrița și FCSB nu a fost doar despre goluri și cartonașe galbene, ci mai ales despre retorică fierbinte. Mihai Stoica, cunoscut pe la noi drept vorbă lungă – sărăcia omului, a ieșit la rampă cu niște dezvăluiri care ar putea face și o telenovelă turcească să se rușineze.

„A fost un teatru de război pe teren, iar nu în grădina fotbalului,” cică ar fi declarat Stoica după partida care s-a terminat cu mănuși aruncate și nasuri ridicate. Zvonurile spun că arbitrajul a fost cam incolor, inodor și insipid, semn că mai mult ca sigur fi-vom martorii unei noi generații de arbitri cu urechi de cal.

Nu lipsesc nici speculațiile cum că jucătorii Gloria Bistrița ar fi fost împinși de la spate (metaforic vorbind, dar cine-i cunoaște pe arbitri?) de către fanii înflăcărați ai bălții locale, care au reușit să transforme meciul într-o scenă demnă de un festival medieval.

Încheiem pe un ton optimist, domnilor și domnițelor: cine știe, poate la următoarea întâlnire sportivă Stoica va lăsa telefonul și va lua un fluier. Până atunci, ne așteptăm la mai multe bârfe și povești, pentru că știm prea bine că gasconul satului are un master în dramatologie satirică. Și cum apetitul pentru zvonuri nu dispare niciodată, să ținem urechile ciulite și să mai tragem cu ochiul pe sub pălării largi.

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.