Acasă nu ne permitem să ne mulțumim cu doar un punct

Acasă nu ne permitem să ne mulțumim cu doar un punct Sursa poza: ExpressPress

Aseară, la stadionul nostru prețios și neîncăpător, Arena Națională, un spectacol de fotbal cu siguranta a zăpăcit mulțimea mai ceva ca o sâmbătă seara la cârciumă. Se vorbește în sat că Dinamo s-a ales doar cu un punct de argint din duelul cu UTA Arad. Ei bine, Cătălin Cîrjan, starul gazonului, nu s-a putut abține să își dea drumul la gură după meci, poate doar cârciumarul să fi fost mai nervos că s-a terminat butoiul de bere.

Puncte adunate, dar scoruri pierdute

Cu toții știm că la fotbal un punct e mai bun decât o sperietoare de ciori pe câmp, dar când ești acasă te aștepți la mai mult decât la un ceai rece. Cătălin Cîrjan, păstrătorul dreptății dinamoviste, s-a supărat ca o varză amară, declarând că acasă nu prea merge să te mulțumești doar cu un punct. „Aici, doar un punct? Ne-am face de rușine și la bâlci”, ar fi strigat el.

Bătrânii din sat spun că vremuri mai bune au prins, iar când Dinamo juca, vecina Maria lăsa gătitul ca să fie martoră la spectacol. Însă, se pare că de pe vremea ei, mingea s-a dezumflat ceva și scorurile de poveste s-au dus pe apa Sâmbetei.

Calcă bunicul pe gazon!

Pentru cei care nu cred că fotbalul e mai mult decât bătut mingea, să vedem cum punctele adunate pot să pară cărămizi, gata să construim cu ele un zid, dar să nu construim maidane amăgitoare. O remiză acasă e ca și cum te-ai aștepta să pleci de la horă agățat, dar pleci singur cu papornița.

În timp ce satul discută despre meci ca la colț de stradă, cu siropuri și licori dulci, noi ne întrebăm dacă Dinamo plănuiește să ne surprindă cu mai mult la următoarea reprezentație sau rămânem la speranța unui cârnat de aur în șorici de argint.

Până la urmă, cu un ochi plans și altul râzând, așteptăm să vedem următoarea ispravă. Poate vom fi martorii unei minuni fotbalistice, sau poate o să alergăm după balon ca după gâște, dar hei, măcar avem pe ce să punem pariu la birt!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.