Sursa poza: ExpressPress

Atacantul Zburător: Aaron Boupendza Plângând și Cinstit cu Lăutari de Rime Bogate

Ah, dragii mei, se spune că viața e ca un meci de fotbal: plină de pase greșite, contestată de arbitri și în final, se fluieră sfârșitul. Așa-i că știți cine a primit cartonașul roșu pe nedrept de la soartă? Băiatul nostru de aur, Aaron Boupendza, fostul atacant al Rapidului, a cărui ultimă oprire a fost pe meleagurile natale din Gabon, la Akanda. După o lună în care sufletele nostre au tremurat ca o echipă de divizia a patra la penalty, trupul său a ajuns, în sfârșit, acasă.

La fața locului, toată suflarea satului a venit cu mic, cu mare, să participe la înhumarea celui care a ridicat mingea și mândria națională. Fratele mai mic, care pare să aibă talent la cuvinte cât avea Aaron la driblinguri, a făcut niște dezvăluiri care ne-au zguduit ca o prăjină de fasole în bătătură. „Aaron și-a dorit întotdeauna să joace în Liga Eternilor, dar nu chiar așa devreme”, ar fi spus el, cu ochii umeziți ca de la o ceapă tăiată pentru ciorbă.

Cei prezenți au avut parte de discursuri care au încercat să ridice moralul, de parcă ar mai fi dat o prelungire sufletului pentru a câștiga finale neprihănite. „Să nu uităm că Aaron nu doar că a înscris goluri cu o precizie matematică, dar a și aranjat inimile noastre în galerii de amintiri”, a declarat un prieten din copilărie care, zilnic, face driblinguri la cârciumă, dar cu halba de bere.

Și-acum, ce se mai spune în sat? Că Aaro-nul nostru drag va continua să joace printre stele și, cine știe, poate intră la semifinala cu îngerii. Până data viitoare, dragi cititori, țineți-vă poarta bine închisă și capul sus; ne mai „auzim” peste o poveste și jumătate. Și cum spun cei învățați: „În viață, nu te uita doar după minge, uită-te și după sufletul echipei.” Hai, că mi s-a făcut dor de o partidă de râs, dar să nu fie în lacrimi!