A revenit complet mutilat

A revenit complet mutilat Sursa poza: ExpressPress

"Mihai Lixandru Și Apendicita: O Telenovelă Cu Mai Mult Suspans Decât Meleul"

Când viața îți servește apendicita pe neașteptate, nu-ți rămâne decât să pocnești din degete și să faci o “plecăciune” în fața farfuriilor din spitale. Exact asta a trăit și Mihai Lixandru, mijlocașul nostru cu sânge albastru-al-roșu, care și-a înghițit nodurile emoțiilor chiar înainte de meciul cu Go Ahead Eagles. A ajuns pe masa de operație mai repede decât a putut să zică "ofsaid".

Povestea fără de CCS (Centru Comun de Sănătate)

Tocmai când credeam că nimic nu-l poate scoate din formă pe Lixandru, lovitura apendicitei l-a șutat din teren. Mihai Stoica, managerul echipei, cunoscut pentru discursurile lui militărești în vestiar, ne-a spus cum a ajuns bravul nostru mijlocaș să părăsească meciul cu doctorii la fluier.

"Nu era pregătit pentru o asemenea figură de stil," a glumit Stoica, referindu-se la starea de sănătate a lui Lixandru. "Aproape că l-am trimis direct în vestiarul medicilor!"

Operație cu... punct ochit-punct lovit

Cu un zâmbet ironic, Stoica a dezvăluit cum Lixandru le-a făcut cunoștință jucătorilor olandezilor cu un nou termen românesc: "apendicita". Din păcate, finalul poveștii e mai bun decât un meci cu autogoluri: mica escapadă chirurgicală s-a terminat fără incidente. Ca o adevărată mică vedetă satirică, Lixandru a surprins pe toată lumea întorcându-se la echipă, dar nu înainte să-i îngrozească pe câțiva cu alura lui de proaspăt ieșit din cinematograful medical.

Acum, în timp ce băgăm pe altcineva în poantele noastre, putem doar să ne imaginăm cum ar fi stat lucrurile dacă s-ar fi făcut o "schimbare de stil" chiar mai devreme. Să ne întoarcem anul viitor la diplomele de medicină, să vedem dacă Mihai va reuși să termine fără alte intervenții chirurgicale de ultim moment. Rămâneți pe recepție pentru noi acte ale acestei telenovele fotbalistice!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.