6 luni fără salariu! Convoare forțată la meci de către club

6 luni fără salariu! Convoare forțată la meci de către club Sursa poza: ExpressPress

Telenovela Fotbalistică de Liga 1: „Fără bani și cu mandat, la meci înaintat!”

Într-un nou episod din telenovela numită Liga 1, un fost fotbalist din top ne împărtășește povestea sa de groază care bate la cap cu un balon de fotbal: „Să nu fii plătit șase luni e una, dar să fii târât la meci cu mandat, e deja subiect de film!”

Fostul jucător, pe care nu îl vom menționa pe nume ca să nu creadă că facem reclamă mascată, și-a deschis verbul și sufletul, dezvăluind cum conducerea clubului s-a transformat în vătaf de sat (sau cel puțin așa părea), dându-i un mandat oficial ca să pună piciorul pe gazon. „Mandatul nu era pentru gol, cum spera tata, ci pentru a mă asigura că trec de poartă!”, a glumit ex-jucătorul, care între timp a descoperit că telenovelele chiar merită privite, mai ales când trăiești într-una.

În stil pur răzășesc, ni s-a spus că fotbalistul nu a gustat din fructul remunerativ al muncii sale cam de jumătate de an, dar a primit o invitație cu mazăre la meci, oferită de club, însă nu ca să-și completeze frigiderul cu ea. „Dacă mai așteptam puțin, ne dădeau și ceaiul de sunătoare pentru liniște!”, a adăugat el, privindu-și buzunarele la fel de goale ca o promisiune electorală.

Concluzia? În lumea glamour a Ligii 1, un mandat poate fi mai eficient decât portarei și mai enervant decât vuvuzelele. Dar nu-i nimic, sâmbăta viitoare poate aflăm că le-au trimis cupoane de reduceri la magazin, sau cine știe, poate Moses rupe Marea Roșie la mijloc pentru Tăierea Torsului. Vorbe și picioare prăfuite, căci astea sunt comorile satului nostru de fotbal.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.