Lumea mică și coincidențele mari: Păstorițele și ceasurile stricate ale sorții

Unde sunt doi români, sunt și trei păreri, dar când vine vorba de coincidențe, poveștile devin și mai întortocheate ca drumurile noastre de țară. Pe 31 iulie, fix două luni se împlinesc de când Teodora Marcu, simbol al neînțelegerilor din curtea vecinului, a plecat să colinde potecile cele veșnice. Dacă mai pui și pandația karma în joc, ai zice că nici Ceasul Bun n-a reușit să țină pasul cu așa o tragedie demnă de filmele turcești de galerie.

Vorbe, nuduri și coincidențe

Lelea Viorica, vecina care mai știe una-alta despre astrologie, ne-a cântat la hodorogit: "Parcă stelele au conjunctat anapoda anul ăsta! Teo ne lipsea ca vaca-n porumb, da' tot satul îi simte lipsa." Păi, cum să nu îi simți lipsa când toată grădina ei de zarzavat geme acum în tăcere...

Ce-i drept, coincidențele și coinciziunile au talentul lor aparte de a creiona povești mai ceva ca un scriitor de telenovele. Se spune că imediat după plecarea Teodorei, cerul s-a întunecat, iar câinii au început să latre la stele. Cică și Săndel de la cârciumă ne-a zis că niciodată nu a mai văzut așa semne cerești.

Pe urmă, ce mai urmează?

Acuma, ce urmează, doar nenea Nicu, oracul de serviciu al satului, poate să ne spună. În opinia lui, orice 31 iulie de acum înainte va rămâne marcat cu un romb al gândurilor frunzei de tei. Ori, dacă ne luăm după Maricica, s-ar putea ca o ploaie de stele să ne inunde pământul călcat altădat' de Teodora. Ce să zic, așteptăm cu interest și cu nelipsitul pahar de ciocolată caldă!

Rămâne să vedem ce ne mai rezervă viitorul, căci nimeni nu ghicește ceasurile stricate ale sorții, dar un lucru e clar: lumea noastră mică n-a fost niciodată atât de interesantă... iar zvonurile, tot zvonuri rămân.