Vreau doar să joc fotbal, frate!

Vreau doar să joc fotbal, frate! Sursa poza: ExpressPress

Juventus La Casa Albă: Când Fotbalul Întâlnește Politica… Și Câștigă Cu 5-0!

Ei, dragii moșului, nici fotbalul nu mai e ce-a fost odată. Se-ncurcă acum cu politichia, de-ți stă mintea-n loc! Jucătorii lui Juventus, celebra echipă italiană, au făcut o vizită în biroul acela cu multe ovale, adică fix la Casa Albă la nenea Donald Trump. Pare că mingiuța i-a dus departe, până la uși de lideri mondiali, înainte să-și facă numărul pe teren, călcând în picioare Al Ain cu un glorios 5-0 la Campionatul Mondial al Cluburilor. Noroc că mingea e rotundă și nu citește ziarele.

Cuminți ca niște școlari la serbare, băieții noștri au ascultat discursuri și promisiuni de genul „America e prietena voastră”, ba chiar au lăsat că râd alții de Donald cum se îmbată cu apa chioară a succesului lor. „Să știi că noi suntem doar aici să jucăm fotbal, frate”, ar fi murmurat unul dintre ei, ca un ecou al dorului de casă și de tribuna locală. Cine să-i condamne? Păpușile de carton nu-s fotbaliști adevărați!

Desigur, Trump, maestrul de ceremonii, nu s-a lăsat mai prejos. S-a lăudat cu economia sa și a promis că mingile de la meciul următor vor fi “Made in America”. “Ni se cam strâmbă mândria națională, dar mulțam, măcar un pic de-ncurajare!”, ar fi spus în cor băieții de la Juventus, că doar nu merge omul la fotbal să audă lecții de economie!

Iar meciul? Ei, bine, fotbalul și-a arătat, ca întotdeauna, frumusețea universală. Juventus și-a făcut de cap pe teren, de parcă președintele american le promisese și un sediu în Trump Tower dacă dau gol după gol. Mai lipsea să-ncingă o horă după victorie, să știe și Trump ce e bucuria adevărată.

Acum, fiți cu ochii pe al nostru gazetar, că doar cine știe unde duc mingile astea – poate data viitoare vom citi cum Juventus stabilește relații diplomatice cu marțienii. Așa-i când politica și fotbalul se împletesc – doar cerul e limita, iar restul e doar tămbălău de presă!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.