Vor pierde românii în fața Austriei? Pariurile pe finala Champions League și performanța U21 la Europene 2026.

Vor pierde românii în fața Austriei? Pariurile pe finala Champions League și performanța U21 la Europene 2026. Sursa poza: ExpressPress

"Don Mitică și mingea de cristal: Va face Austria praf naționala noastră?"

Într-o răsturnare de oracole care te face să râzi cu plâns, Dumitru Dragomir, un Nostradamus al fotbalului, a scos din tolba sa de profeții niște adevăruri ce stârnesc rumoare chiar și în crâșma lui nea Mărin.

Ce să vezi, oameni buni, Mitică al nostru, cu ochii săi de cal breaz ai metaforelor fotbalistice, a profețit ca nea Pătru după ce dă taragotul la maxim pe provocările viitoare ale echipei naționale. Cică Austria o să ne arate în ce direcție curge Dunărea și va șuta cu două goluri, de parcă am juca fotbal pe câmpul cu cartofi.

Pe lângă asta, Mitică mai zice că, dacă ar fi să bage mâna în buzunarul de pescar, știe el cine ridică trofeul Ligii Campionilor, dar nu dezvăluie chiar tot, ca să ne lase să ghicim în zațul de cafea, ca țața Leana. Și la U21 mai are niște viziuni, dar alea sunt doar pentru urechea regelui, adică a pisicii lui care doarme pe televizor când se spune scorul.

Cu un ochi râdem și cu altul ne gândim că poate ne-om face naibii de râs la Mondial, dacă vin austriecii cu furca și ne lasă să strângem paiele în loc să dăm goluri. Dar să mai stăm cu ochii pe Don Mitică, că poate mâine o să ne povestească altceva despre cum mută Cioaba șotronul în curtea școlii noastre, și cine l-a văzut pe Elmira lui Gogu pe câmp în trening de seară. Până atunci, mai jucăm pitite și păcănele cu soarta!

Asta-i viața la noi și n-avem ce-i face decât să râdem, că vin alții să ne zică povești cu mingea rotundă și terenul drept. Stăm cu urechile ciulite la predicțiile lui Don Mitică, că-s mai distractive decât cei cinci faimoși surprinși la poarta satului.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.