Victor Angelescu dezvăluie detalii despre plecarea lui Cristi Manea de la Rapid!

Victor Angelescu dezvăluie detalii despre plecarea lui Cristi Manea de la Rapid! Sursa poza: ExpressPress

Am aflat de la babele bărbierului din sat că Victor Angelescu, un brav și minoritar investitor al tribunei Giulești, a dezvăluit un secret de mare galerie. Se pare că despărțirea lui Cristi Manea de Rapid e ca un divorț pe ciorbă rece, dar cu multă zarvă și câini care latră.

În șură la tanti Filofteia, surse spun că Manea își face bagajele cu un rucsac ponosit și pleacă fără să mai întoarcă vreo căciulă. Angelescu cică ar fi comentat cu o eleganță britanică, de-ai fi zis că e în curtea reginei, nu în tranșeele fotbalului mioritic. „E ca și cum am pierde taurul din bătătură, dar poate ne ajută cu laptele”, ar fi spus el în stilul său tumultuos aflat între scepticism și o vagă nădejde că, măcar, va face brânză bună.

Cristi Manea, pe de altă parte, pare a se fi săturat de balamucul giuleștean și aș zice că și-a găsit un loc unde iarba e mai verde și pufuleții mai pufoși. El ar fi zis: „Ia-mă mamă, toarnă-mi un țoi de horincă și lasă-mă în drumul meu!". Motivul plecării rămâne un mister demn de o telenovelă cu titlu necunoscut, poate parțial fiindcă Victor trage mai tare la jug decât Cristi e dispus să împingă roata la moară.

Așadar, finalul acestei povestiri e ca un prânz fără sarmale sau ca un clopot fără dangăt, dar fiecare locuiește cu capra lui. Poate că Rapid va da de bemerită și va reuși să își ungă cu alifii noi genunchii războiului fotbalistic. Rămâne de văzut dacă vor reuși să-l uite pe Cristi până la următoarea piață de transferuri, însă un lucru e sigur: aici, la Giulești, niciodată nu se spune ultimul cuvânt. Sau dacă se spune, rar îl mai aude careva. Vorba ceea: de câte ori pleacă un fotbalist, se clatină o balta și visele se ciocnesc ca îngerii pe ulucile de la gard. Aleluia!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.