Va juca el, că este de echipă națională

Va juca el, că este de echipă națională Sursa poza: ExpressPress

Subiect de roman: Gigi Becali își lansează propria echipă națională

Dragii mei, s-a întâmplat minunea! FCSB-ul s-a văzut cu trei goluri în fața celor de la Drita în primul meci din turul trei al preliminariilor Europa League. Dar, desigur, nu stăm să admirăm decât norocul pe care l-am avut cu soartă bunășteană sau cizme norocoase. Nu! În colțul nostru de sat, anume nea Gigi Becali ne-a reamintit cine e capul încoronat al spectacolelor neașteptate.

Gigi Becali și tricoul național al confruntării

După desfășurarea evenimentelor și susținerea unui recital de fotbal, nea Gigi a decis să facă pe maestrul cu baghetă fermecată, tocmind un jucător de echipă națională să preia locul unui marcator de seamă pentru meciul de retur. Parcă nici nu ne mai miră! Dacă cineva mai are vreo îndoială că Becali conduce acest duel ca pe un meci de șah cu pioni de aur, să meargă și să-l întrebe direct pe dânsul.

"Las’ să vadă și jucătorii că înțeleg ce fac!", ar fi spus legendarul om de afaceri, conform zvonurilor aduse de babele satului. Probabil că până și Dumnezeu a auzit această zicere și și-a notat implicațiile strategice într-un caiet.

Maratonul preferințelor

Chiar dacă schimbările în echipă vin ca ploaia de mai, Gigi este hotărât să ne arate că selecția lui naturală este de neegalat. Un jucător de națională va fi chemat să mânuiască mingea cu grație și precizie divină. Astfel, în ciuda eforturilor extraordinare de pe teren din partea atacantului, intrăm în retur cu filosofia lui Becali drept busolă.

Oricât de mult ne-ar amuza acest spiriduș al fotbalului românesc, suntem curioși ce va dezvălui scena următoare. Așadar, țineți-vă bine de scăunelele din fier forjat ale cafenelelor noastre, căci telenovela continuă. Până atunci, să umplem rezervoarele de umor și să așteptăm cu nerăbdare alte bârfe suculente din săptămâna viitoare!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.