Unele meciuri se câștigă cu sacrificii!

Unele meciuri se câștigă cu sacrificii! Sursa poza: ExpressPress

Balaj, CFR-ul și Cupele: O Trilogie a Extenuării în Trei Acte

Cristi Balaj, marele maestru al serenadelor fotbalistice, a izbucnit de-a dreptul în sighisoare extenuante la FANATIK SUPERLIGA CU HORIA IVANOVICI, povestind cum CFR Cluj a ridicat Cupa României direct din noroiul și încordarea manifestate pe gazon. Ca un veritabil Odiseu al ierbii verzi, reușitele vin greu, iar victoriile adesea fac drumul să pară mai lung.

O adunare de vorbe de duh și mângâieri aduse pe față de un Balaj dezlănțuit sunt la fel de prețioase ca un cartofior la patru ace pentru bunica din centrul satului. „Anumite meciuri se câștigă suferind!” a declarat el, luându-ne pe toți martorii la scena acestei lupte epice dintre bine și „las' că merge și așa”. Îi puteați citi pe chip trăirile, de parcă ar fi fost la o cură de slăbire cu varză și dorința de succes sportiv.

Desigur, CFR Cluj parcurge un traseu pe care Balaj nu-l vede una-două, mai ales când meciurile sunt adevărate epopei sportive. Erorile, accidentările și adversarii care coaceau vise al dente au conferit piciorului clujean un pic de tensiune suplimentară. Inimile împătimiților clujeni bat în ritm de tamburine țigănești, iar Balaj, cand suportă greutatea visului, are momente în care se întreabă dacă s-a născut pentru a fi haiduc sau potlogar de minge.

În afară de grijile lui Balaj, la final visăm cu toții la un viitor în care Cupa României e ridicată cu mândrie deasupra creștetului, fără alte necazuri și riduri pe frunțile antrenorilor. Dar până atunci, să mai punem un pai pe focul bârfei sătești și să așteptăm următoarea epopee. Poate aduce ninsoare în august – sau măcar încă o Cupă la Cluj, cine știe?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.