Dezvăluiri Explozive: Banca Vaticanului Cuapătă O „Falimenteală”?

Se aude prin Crângași și mai departe că generalul Emil Străinu, vestit pentru teoriile sale care mai de care mai închipuite, a aruncat iarăși cu „bombardeaua” de revelații, de data asta țintind chiar inima Vaticanului! Într-o emisiune plină de „conspirațiuni”, Străinu a pus pe jar pe toți cei cu gulere albe și inimi îngrijorate – dar, să nu vă mirați, în satul nostru nu-i deloc prima oară!

Vaticanul și Misterul Disparițiilor Bănești

Zvonurile despre presupusa precaritate financiară a Băncii Vaticanului au luat amploare odată cu noile perporții prezentate de Generalul Emil „Iscoditorul”. Se povestește cum, în ultimul episod tv, acesta a spus verde în față: „Unde s-au dus banii?”... dacă or fi fost vreodată acolo, spunem noi din păcate. Vorbe lume în sat că „sacul cu aur” ar fi luat-o la vale, fiindcă, pe aceeași poartă sfântă, se intră și se iese, dar sacul ar fi fost cam șubrezit.

Pe Valea Cireșului, nea Vasile, un fan înfocat al setting-ului biblic, a concluzionat, „Păi, al cărui papa îi? Dacă nici Papa nu mai are de un zerf, chiar nu mai avem nicio nădejde”, în timp ce matușa Ilona se întreabă dacă nu cumva au plecat acei arginți să acopere vreo „rudă mai săracă”... unde-o fi acea familie, nimeni nu știe.

Mamaie, unde-s banii?

Situația asta aduce aminte de vremea când Baba Mia își pierduse găina preferată și jurase că o povestească la toată lumea de i se rupse Firul Vieții, că „să treacă ea și să nu mai facă ouă”. Probabil același sentiment îl încearcă și pe emisarii bancari ai Papalității care își scot ochii peste munți și văi că nu mai sunt „aurări” să umple grânarele credinței.

Generalul Emil nu s-a oprit aici, promițând dezvăluiri și mai cutremurătoare și chiar vreo două-trei cârlige despre implicările interplanetare – după cum ne-am fi așteptat. Între timp, cei din sat sceptici susțin că poate doar Papa știe ce are-n cap, dar noi, „capetele de țărână” rămânem cu ochii bulbucați pe cer, rugându-ne să nu vină și pe aici vreo ploaie de arginți care să ne strice „bucatele”.

Așadar, dragi cititori ai GlasuluiFierbintului, țineți cvasi-urechile ciulite și lumânările aprinse, că cine știe – până apar sclipele de aur la orizont, amu’ fie ce-o fi!