Un Viitor Mai Agresiv în Fotbalul Românesc
Sursa poza: ExpressPress
FCSB - Mancat Luluța de Livadă: Pintilii Găsește un Nou Ciomăgar!
Dragii mei fani ai fotbalului și curioși de prin sat, haideți să vedem ce poamă ne mai cade în traistă de la FCSB! Se zice că Mihai Pintilii, artistul principal în ciorba de antrenori de la echipa campioană, a pus ochii pe un tinerel care să-i urmeze în pași de voie bună și mânături de cal. Vai și-amar mie, s-o găsit urmaș!
Din Bălărie la Suprematie
Hai hui prin curajul de cabină, dom’ Pintilii, cu zâmbetul lui de rumeguș, a dat hatâr publicului curajos și a mărturisit că-i are un urmaș la FCSB. Domnul secund cu inimă mare, ce-i drept, a pus degetul pe rana talentei din propria-i academie, unde se pare că fotbaliștii cresc mai ceva ca bostăneii după ploaie.
Cică avem un flăcău pe nume, să-i zicem, Vasile Grădinaru, un puști ce simulează cam puțin ferocitatea pe care dom’ Pintilii o are cam cât caprele vecinului pe timp de iarnă. Omu’ nostru zice că Vasile ar trebui să fie mai agresiv. E cam bleg, vai de steaua lui, da’ cu puțin noroc și câteva cepe galbene prin antrenamente, poate iese și din el un bun ciomăgar al mingii.
Grămada de Citate și Vorbe de Șagă
„Vasile-i tare pe picioare, da’ prea blând cu adversarii, zici că-i varză dulce. Agresivitatea, drace, asta lipsește!” a spus Pintilii în fața presei pe care o ignorăm cu toții cu zâmbetul pe buze, doar să ne facem treaba.
Dar, fără griji, sătenii noștri. Căderea-i bună, zice lumea, da’ ridicarea-i treaba aleasă! Căruța de noroc sta-n mâinile lui Vasile. Despre tactici, colegii săi spun că tânărul nostru e un strateg de zile mari, când nu e prea ocupat să fugă de câinii furioși ai stadionului de antrenament.
În Chiul cu Brio
Așa că, stimați cititori aprigi la mânuit cireașa, să nu ne rătăcim speranțele, că poate vine vremea când Vasile se va transforma din carnețel cu scenarii, în gladiator al gazonului. Căci, vorba aia, răbdarea-i amară, dar rodul ei dulce. Așteptăm următorul meci cu sufletul la gură și cu glume neîncepute, să vedem cât de agresiv o fi și cât din Pintilii mai intră în el.
Încheiem relatarea noastră cu un oh! și un ah!, lăsând oala de tocăniță la foc mic, doar-doar s-o coace să dăm iar zvon de știre pe uliță.
La bună revedere și-o zi-n belșug!