Sursa poza: AgerPress

Alo, gospodari și gospodine din Sascut, băgați de seamă! De-aici pleacă vesti bune și zornăitoare precum străchinile-n prag de nuntă, despre cum cățeii noștri fac furori pe tărâmuri străine, și nu doar la vecina Maria care-i minte cu smântână.

Noua Poruncă în Sascut: Nu Lătrați Dragostea de Câini!

Așa începe călătoria „motănelor fără de noroc” (că doar și câinii pot fi motănei neprihăniți!), cu Asociația Dragoliv la cârmă, care din 2024 caută să rezolve problema cățeilor singuratici cu atâta vrednicie că până și Dumnezeu cântă la harpă despre ei. Conduce Anca Bostan, „mămica cu guler alb”, care din Bacău până în Germania a trimis peste 500 de căței să-și găsească fericirea, lăsând noroiul să curgă precum râul la vale.

Călătoria începe cu: „Pasaport de bine și Muuulte Injecții!”

Înainte să ajungă în cutia elegantă a unei famiglii nemțești, cățelul încărcat de dor și de purici trece prin toate ororile vetului: microcipare, deparazitare, toate tarele și toate seringile pământului. Și nici nu pleacă mâine pe poimâine - sunt vizite, dosare și povești pe mulțumite că doar germanii sunt renumiți pentru ordinea lor!

„Crede și nu-l pară omului rău că un cățel de-ale noastre va sfârși răsfățat pe perne nemțești”, zice Anca, fermecătoare în explicații de parcă vorbește despre prințese și nu despre pui de maidanezi.

Cățeii din Bacău În Roluri de Ambasadori Ai Binelui

Așa cum veștile bune circulă mai repede decât vântul prin sătuc, imagini cu căței fericiți ajung și-n Sascut: în poze și filmulețe, cățeii trimit bezele, de parcă ar zice „Uite, Dom’le că se poate și altfel!”

Prin munca Dragoliv, fiecare cățel român devine un simbol de dragoste mondială, mai eficient decât minicterul nostru local. Iar Anca visează la mai multe granițe sparte, că-n viitor s-ar putea să ne trezim cu toate mahalele europene cunoscătoare de dulapuleț cățăresc băcăuan.

Dragonul Dragoliv Nu-și Găsește Pacea

Misiunea continuă, dragi vecini! Anca știe că-i nevoie de voluntari care să pună umărul la ridicat lume când nimeni nu mai vrea. Coregul nostru Bachus sigur apreciază un cărnet de porc, dar cățeii, dragii de ei, sunt fericiți și cu un os sau o îmbrățișare.

Pe final, să nu ne oprim din a ne dori și mai mult bine. Pe când cățeii zâmbesc cu gura până la urechi, noi, cei din Sascut, responsabil ori neresponsabil, știm clar un lucru: un câine fericit face mai multă rânduială decât zece oameni încruntați. Așa că să fie drum bun și cozi fluturânde!