Un Jucător pentru Toată Viața

Un Jucător pentru Toată Viața Sursa poza: ExpressPress

Lovituri de la Stoica: Cine să ne fie soare și în norii fotbalului românesc

Într-un sat ca al nostru, când cineva își laudă găina că face ouă de aur, cum a făcut Mihai Stoica cu fotbalistul lui preferat după meciul FCSB - CFR Cluj, te întrebi dacă n-ar trebui să-l punem primar. La urma urmei, să știi să alegi bobocul de aur dintr-un puy fermecat e o artă rară.

După meciul câștigat de FCSB cu scorul de 2-1 în fața celor de la CFR Cluj, nenea Mihai, cum îi spunem aici la birt, a ținut o dizertație pe tema „eroului de neînlocuit care să ne fie alături în veci și pururi”. Și ghiciți ce? L-a identificat rapid pe favoritul său, un jucător care, conform spuselor sale, merită să fie păstrat „toată viața”. Legendele spun că și-a făcut un plan să-l pună într-o cutie securizată pe stadion, să nu cumva să-l fure cei din Cluj când nu suntem atenți.

„E ca smântâna care a stat pe lapte la prins,” a spus Stoica despre jucătorul său preferat, cu mai mult entuziasm decât tanti Vasile când i-a crescut prima floare de mușcată. Numele lui e șoptit doar, parcă să nu se spargă vraja. E clar că pentru el, acest jucător e esențial, ca sarea-n bucate și cum este coada măturii pentru gospodinele din sat.

Iar dacă vă întrebați ce i-a câștigat un loc așa de mare în inima lui Mihai, aflați că, în opinia Stoica, băiatul ăsta își face treaba cum nu se poate mai bine – e exact ca atunci când răsare soarele după ploile lungi de primăvară care ne lasă, de obicei, cu șanțurile mai pline de apă decât talega bunicii de prune uscate.

În încheiere, dacă zvonul se confirmă și ghicitoarea dintre borcanul de compot ne zice bine, poate e timpul să organizăm o ședință oficială și să cerem domnului Stoica rețeta pentru un asemenea „mrieză de aur”. Cine știe, poate data viitoare nici nu mai avem nevoie de masca lui RoboCop la ferma din Drăgănești.

Rămâneți aproape, căci, cum se zice la noi prin Valea Mărginii, „unde povestea-i scurtă, bârfa e lungă”.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.