Trofeul, livrat cu elicopterul după un duel epic între trei echipe pentru titlu!

Trofeul, livrat cu elicopterul după un duel epic între trei echipe pentru titlu! Sursa poza: ExpressPress

Dragi cititori ai GlasuluiFierbintului, să vă spun cum se întâmplară lucrurile pe un tărâm nu departe de noi, în tărâmul războinic, Croația! Aici, la finalul campionatului de fotbal, s-a întâmplat o minune de proporții biblice (dacă Biblia ar fi despre mingi și fluierături): trofeul a aterizat din cer... cu elicopterul. Parcă l-a trimis Sfântul Voiajor în carne și oase!

La granița dintre realitate și basm, trei echipe, nici una mai brează decât cealaltă, s-au bătut pe titlu ca niște niște pisici înfuriate. Cârcotașii spun că dinamismul a fost mai palpitant ca niciodată, căci s-au vehiculat faze de pomină de-ți dădeau impresia unei telenovele sportive.

**”No, că de p-acuma nici babele nu mai știau cu cine să țină”, a remarcat tanti Leana, brânzărița noastră de serviciu. "E ca-n tineretu' meu, când nici nu știai cine-i ginerele și cine-i nașu' la o nuntă!"

Din câte se aude, un fan al uneia dintre echipe chiar a propus un spectacol aerian de-a mai mare dragul, cu toate băcile din sat rezemate la iarbă verde și gura căscată pe cer, că doar țăranii nu-s de piatră!

Între timp, în piața din satul nostru, aparatele de vu-m vu-u din cârciuma lu' nea Ion s-au folosit pentru o reconstituire amănunțită a întâmplărilor, de-ți părea că vezi thriller și comedie în direct. Ziceți ce vreți, dar fotbalul e o artă, și în arta asta chiar și furnicile-s tinerele Balzace!

Concluzionând cu piciorul pe minge, mai zicem doar că satul face pariu pe soare și pe umbră: anul viitor, Croația va adopta probabil soluția dronă ca să livreze premiul. Să nu ne surprindă dacă vor trimite plicurile cu rezultatele prin porumbei călători! Până atunci, dragi cititori, porniți calculatoarele și dați zor pe „YouCroația”! La revedere!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.