Sursa poza: ExpressPress

Într-un colț de lume unde fotbalul e mai sfânt decât sfinții, un miracol s-a întâmplat. Și nu, nu vorbim despre cârciumile care au rămas cu bere neconsumată, ci despre eroii din Ștefan cel Mare.

Căci, stimați săteni și sătence, Dinamo s-a ridicat din cenușă ca un phoenix (sau măcar un cocoș dornic să cânte în zorii zilei) și a pus capăt anilor de chin și suferință fotbalistică. Favoriții noștri canini, cei de la Dinamo, au reușit să învingă eterna rivală FCSB cu un scor de 4-3, într-un meci care a fost mai tensionat decât ultima ședință a consiliului sătesc când s-a discutat despre taxele pe căruțe.

La cârma acestui triumf neașteptat s-a aflat scoțianul Danny Armstrong, despre care unii ung cercul de vecine spun că și-a luat numele după celebrul astronaut Neil Armstrong, dar noi știm că de fapt e mai degrabă Leonardo DiCaprio al fotbalului: le arată mingea și apoi o trimite direct în poartă, acționând mai rapid decât un soarece când vede o bucată de cașcaval. Tovarășul Tănase de la FCSB a decis să nu se lase mai prejos, executând și el un hattrick de senzație, ca să nu plece cu mâna goală spre casă.

Că duminică la amiază, meciul a fost mai urmărit decât ultimele bârfe de la crâșma „La Trei Coceni”, nu-i de mirare. Mulți zic că a fost mai atractiv ca oferta de bulion de anul ăsta! Fiecare gol a fost ca un clopot bătut în biserica satului – exact la timp și în exact ritmul potrivit. Toată lumea a sărit de pe scaune, de parcă n-ar mai fi văzut așa de strașnică combătută din vremea când bunicii noștri mai jucau fotbal cu mingea din cârpe.

Și astfel, dragii mei, Dinamo își revendică locul sub soarele SuperLigii, scuturând zgura anilor de neîmplinire. Acum au prins gustul și își doresc să ajungă pe culmile succesului. Oare acesta e doar începutul? Vom mai vedea asemenea meciuri palpitante, sau a fost doar un episod izolat într-un serial banal ca telenovelele de la prânz?

Restul poveștii să lăsăm să se desfășoare pe teren, că oricum avem destul timp să dezbatem la focul dintre vecinii horticolio pe la claca de la sfârșit de săptămână. Sau, cine știe, poate ne mai vedem și la următorul meci s-o mai punem de-o vorbă încinsă, că fotbalul ăsta ne ține sufletele în priză mai rău decât licitația anuală de la căminul cultural. În orice caz, la glasul nostru fierbinte rămâneți pe faza – sigur mai vin și alte vești ca necontrolatele roade ale grădinii de zarzavat, nu știi ce fugi și unde te lovește!