Transferul, Doar O Dorință a Lui Becali

Transferul, Doar O Dorință a Lui Becali Sursa poza: ExpressPress

Ei drăcie, ce știre ne mai învârte capetele prin satul nostru! Cum te-ai perinda pe ulițele fotbalului românesc fără să auzi despre aventurile lui Gigi Becali cu transferul, așa cum n-ai putea scăpa de ciorile de pe gardurile de la pășunea comunală. Și printre chicoteli se așază și comentariile nefiltrate ale lui Mihai Pintilii, care nu vrea să fie băgat în hora transferurilor ca un alt dănțuitor cățărat pe tocuri.

Transferuri ca Peștele de Sticlă: Pref Pietre

Eh, cum ne-am obișnuit deja, patronul nostru favorit, Gigi, iarăși se zboară cu ochii spre "transferuri" ca pisica-n fața laptelui. De data asta, pe scena e Daniel Graovac, recent sărit (sau alunecat?) de CFR Cluj. Dar Pintilii, băiat cu picioarele pe pământ ca un plugar de nădejde, zice că nu e mai mult decât o scamatorie fără rost - o "figurație", un „moft”, cum s-ar zice în târg.

Și să nu credeți că s-a oprit doar la Graovac. Scurt și la obiect a și pomenit despre zvonurile cu Karlo Muhar, dar fără să toarne mai mult petrol pe foc. „Ce să zic,” și-or fi gândit Pintilii pe sub mustăți rămase de la prânzul de sâmbătă, „alte focuri de paie...”

Discuții ca la Iarmaroc

„Las' că știm noi cum merge treaba la palat”, îi șoptesc amicii de pe marginea stadionului îmbucând din semințe cu perle de înțelepciune. O să fie transferurile astea cum e Bărzacul lăudat de Duminica Mare — mai mult fum decât friptură. Iar Mihai, că o fi poartăsau că l-o trimis pe altul, rămâne neclintit ca o babă-n fata crăpotului.

Un Final ca La Hora de la Șură

Și cum cortina cade peste poveste, ne rămâne imaginarul de două posibilități: ori Gigi se va întrece iarăși pe sine în dorințe ca la iarmaroc, ori lumea fotbalului va continua să se învârtă cu încetinitorul, ca un car cu boii nehotărâți pe câmpie. Rămâne de văzut cum își va juca luni seara zarurile. Dar până atunci, mai departe cu vorba multă, că la fapte așteptăm urmele!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.