Sursa poza: ExpressPress

Rachetele ascunse ale Iranului: Cum se apără de raidurile aeriene israeliene

Iranul, sub o presiune constantă din partea raidurilor aeriene israeliene, a reușit să își mențină capacitatea de lansare a rachetelor balistice printr-o strategie bine pusă la punct, care implică sisteme de apărare sofisticate și baze subterane. Conform evaluărilor efectuate de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF), la debutul acestui conflict, Iranul deținea aproximativ 2.000 de rachete balistice, constituind o amenințare serioasă pentru Israel prin intermediul mai multor sute de sisteme de lansare.

O Strategie de Supraviețuire

De mai bine de două decenii, Iranul și-a concentrat eforturile asupra consolidării unei industrii de apărare robuste, care să îi permită să reproducă și să îmbunătățească tehnologii externe. Scopul a fost dezvoltarea unei capacități de producție autonome și fabricarea pe scară largă a unei varietăți de rachete și sisteme de lansare. În acest sens, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și armata iraniană au investit considerabil în dotarea cu un arsenal dificil de neutralizat printr-un singur atac sau campanie.

Apărare și Infrastructură Avansată

Iranul a răspuns capacităților IDF prin intensificarea măsurilor de supraviețuire, inclusiv prin sporirea stocurilor de arme și dezvoltarea unei flote considerabile de drone și vehicule de lansare. Sistemele de apărare aeriană iraniene includ atât produse locale, cât și echipamente asiatice și rusești - cum ar fi bateriile S-300 - care creează un scut împotriva atacurilor aeriene.

Strategia sa balistică se bazează pe trei tipuri distincte de lansatoare: fixe, mobile și subterane. Lansatoarele fixe, de suprafață, sunt mai ușor de detectat și atacat. Cele mobile, mascate și mutabile frecvent, sunt dificil de localizat și urmărit, în timp ce lansatoarele subterane sunt inspirate de modelele din Coreea de Nord și al-Qaeda.

Operațiunile Israelului și Slăbiciunile Iranului

În eforturile de a neutraliza capacitățile balistice iraniene, Forțele Aeriene Israeliene desfășoară zboruri cu echipaj uman peste zonele suspecte, căutând să identifice și să distrugă lansatoarele cât mai rapid posibil. De asemenea, avioanele de luptă israeliene sunt pregătite să acționeze cu celeritate pentru a lovi țintele înainte ca acestea să poată fi mutate.

Un oficial din apărarea israeliană a subliniat că efectele acestor atacuri aeriene combinate cu uzarea resurselor iraniene vor diminua semnificativ capacitățile de rachetă ale Iranului. În plus, orice rachetă care ar scăpa va fi interceptată de sistemele sofisticate de apărare aeriană ale Israelului.

Vulnerabilități Structurale Iraniene

Una dintre vulnerabilitățile majore ale Iranului este structurarea centralizată a comandei și controlului. Lipsa autorității imediate pentru comandanții din teren, exacerbata de asasinatele unor lideri iranieni, a dus la unele întârzieri și confuzii în răspunsul militar iranian, limitând capacitatea de a lansa salve masive de rachete.

Pe măsură ce Israelul a trecut de la operațiuni acoperite la atacuri directe, obiectivele s-au extins de la eliminarea lansatoarelor la țintirea industriei de apărare iraniene. Oficiali israelieni de rang înalt au declarat că rezultatele au fost chiar mai bune decât se așteptau, permițând avioanelor israeliene o libertate de operare semnificativă în spațiul aerian iranian.

Această strategie continuă să fie un factor cheie în bătălia aeriană și tehnologică dintre Israel și Iran, cu fiecare parte încercând să își anticipeze și să își neutralizeze mișcările adversarului.