În satul nostru, unde telefoanele cu fir încă fac legea și cafeneaua principală se închide la fel de devreme ca o vacă obosită după o zi de coasă, iată că veștile tragice mai reușesc să ne facă să lăcrimăm de parcă am tăia ceapă. De această dată, o știre dureroasă vine tocmai de pe tărâmuri germane, acolo unde portarul celor de la Bayern, Sven Ulreich, trăiește un necaz ca un tunet neașteptat într-o zi ce părea senină.

"Prieteni din toate colțurile satului (și din spatele gardurilor de panel), ceasuri grele apasă pe umerii lui Ulreich. Micuțul său de doar 6 ani, un băiat despre care se zice că nici măcar nu apucase să știe cum arată bătătura de țărână a propriei curți, ne-a părăsit. După ce a îndurat o bătălie grea cu problemele de sănătate, sufletul său fragil s-a stins," ne aducem aminte cu o sinceritate care nici măcar la ziua porcului nu se atinge.

Na, Ulreich o publicat vestea ca un drapel coborât în bernă pe rețelele de socializare, locul unde bălegarul de vorbe și felicitările curg mereu în valuri. Cu suferința asta, ce poate înmuia chiar și inima celei mai cicălitoare babe din sat, se dovedește că până și fotbaliștii, acei eroi moderni cu șuruburi în genunchi și conturi grase, sunt tot oameni, ca noi, cei care n-am ratat niciun sezon de cules porumbul.

Fără îndoială, așa dramă o să mai rămână în inimile noastre și o să facă un nod în gât mult timp, căci ne dăm seama: viața picată ca un butoi de vin fără capac. Și uite așa, încheiem cu un semn de întrebare către cosmos, sperând că într-o zi, genele norocului vor fi mai chibzuite cu astfel de povești. Între timp, să sperăm că la Bayern vor arăta încă o dată că știu să joace șah chiar și atunci când tabla de joc îi scapă sub apăsarea lacrimilor. Cine știe, poate data viitoare vom discuta despre cum să coci cel mai bun cozonac la căminul cultural.