Suntem șocați

Suntem șocați Sursa poza: ExpressPress

Cu toții știm că atunci când Liverpool câștigă un titlu, sărbătorile orașului capătă o amplitudine rar văzută – ceva între Anul Nou pe stil vechi și o nuntă la cort cu toată ulița. Dar, recent, petrecerea a luat o turnură urâtă, transformându-se dintr-un carnaval de bucurie, în scena unui film mai puțin plăcut.

Alergări Spectaculoase... Și Nu Din Cele de Pe Stadion

Ei bine, povestea începe pe străzile exuberante ale orașului Liverpool, unde mai mulți suporteri ai echipei lor dragi – acei cormorani mereu gata de un zbor spre victorii noi – își cântau bucuria pentru ultimul titlu câștigat, cu spor și îmbuibare. Ca într-o scenă dintr-un film cu idei scăpate de sub control, o mașină a reușit să transforme bucuria în tragedie, lovind câțiva dintre susținătorii frenetici.

Jurgen Klopp, Surprins cu Gura Căscată

Și acum, să ne întoarcem la omul de pe margine, cel care își duce echipa înainte cu o fluturare de clipă uscată – antrenorul Jurgen Klopp. Aflat cu familia, el a trăit momente terifiante din partea opusă orașului și, bineînțeles, nu i-a trebuit mult să își arate șocul și indignarea față de ce s-a întâmplat. „Suntem șocați”, ar fi exclamat el, poate cu o tresărire de sprânceană care să exprime mai mult decât o mie de cuvinte.

O Lecție de Ținut Minte

Închidem cu o notă de ironie amară, căci acesta este doar un nou capitol în cartea de istorie plină de suișuri și coborâșuri a sărbătorilor fotbalistice. De-a lungul poveștii acestui sport, fanii au fost mereu eroi și victime, iar în spatele fiecărei serbări se află și câte o pățanie amărui-comică. Căci, se zice prin bătrâni: „când carul se răstoarnă, câștigătoare sunt doar bucatele”.

La următorul articol, dragii mei, promit să vă aduc vești și mai „condimentate”, căci nicio zi nu trece fără ca Liverpool-ul să nu ne mai surprindă cu câte o rivalitate la limba engleză sau o epopee cu balonul rotund!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.