Suntem echipa Aspacardin, toți avem medicamentele aproape!

Suntem echipa Aspacardin, toți avem medicamentele aproape! Sursa poza: ExpressPress

Universitatea Craiova, Noua Sperietură a Cardiologilor: Cârțu și Pastilele Miraculoase

Iaca că în frumoasa noastră Craiova, unde oltenii fac haz de necaz chiar și când echipa mare a orașului îi ține cu sufletul la gură, Sorin Cârțu, om de fotbal cu ștaif, și-a aruncat o săgeată de zile mari, numai bună de pus în rama știrilor: "Suntem echipa Aspacardin", zice el, cum doar Dânsu' o poate face! Se referea desigur la meciurile care pun patima la treabă mai ceva ca un borhot dublu fermentat.

Oltenii și Senzațiile Tari Direct pe Canapea

La câte meciuri „cu sufletul la gură“ ne oferă Universitatea Craiova, nu mai este nevoie de extra adrenalină. "Toți sunt cu medicamentele lângă ei", zice Cârțu, avertizând că fotbalul lor e mai palpitant ca o săptămână de agricultură profundă. Oltenii noștri, cu inimile pline de speranță și cafea tare, se văd prinși în meciuri care intensifică profesionalismul de privitor la televizor cât ai spune „gol în minutul 89“.

Cârțu, Un Showman Desăvârșit

Ai zice că Sorin Cârțu e mai mult un artist decât un fotbalist în vremea lui liberă, oferind replici memorabile precum „echipa Aspacardin“ care să rămână în anal-ele (da, anal-ele) glumelor de stadion. Cu o combinație între optimist și realist, el ne ține captivați ca și cum fiecare meci ar fi o premieră la Teatrul Național din inima Băniei.

Previziuni Pe Străzi și Întrebări Fără Răspuns

Cât despre viitor, rămâne să vedem dacă va trebui să ne aprovizionăm cu stocuri extra de pastile calmante sau dacă Sorin Cârțu își va transforma fiecare apăsare de buton din timpul meciurilor într-un motiv de râs general. Cert este că, fie că stai în tribune sau acasă pe canapea, te poți baza că jocurile Craiovei nu te vor lăsa să ațipești estivale. Rămâne de văzut cu ce ne mai surpinde căruțurile noastre strămoșești! 🎭


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.