Suntem ca o familie

Suntem ca o familie Sursa poza: ExpressPress

Marele Meci Mut și Scandaloasa Cerere: Alex Musi, Vedetă Ca la Nunta din Racoți!

Sâmbătă seara a fost mai degrabă despre gesturi decât despre vorbe pe stadion, căci Dinamo și FC Botoșani au sfârșit cu un glorios 0-0, lăsând impresia că ambele echipe au jucat parcă la șah, nu fotbal. Dar momentul de senzație nu a ținut de performanțele pe gazon, ci de tumultul de după fluierul final. Alex Musi, starul care a străbătut terenul în lung și-n lat, ca o mătușă care-și caută ochelarii pierduți, a fost la un pas să fie tras într-un mic scandal de suporterii „câinilor” care i-au cerut nici mai mult, nici mai puțin decât să atace Steaua cu expresii "din popor".

E clar că avem de-a face cu suporteri pasionați, să fim înțeleși. Însă cererea lor a fost ca și cum i-am cere lui Nea Ghiță din sat să facă dansul ploii; vine cu ceva exagerat și comic. Musi, calm ca o dimineață de toamnă, a gestionat momentul ca un adevărat priceput în ale fotbalului – sau ale diplomatiei locale. În loc să se lanseze în scandaluri verbale, a ocolit subiectul cu dibăcie, declarând că „Aici suntem ca o familie”. Probabil că în momentul acela, toată lumea a simțit un val de armonie, ca și cum bunica aduce cozonaci proaspeți la masă.

Iată ce înseamnă să fii un om deștept într-un loc în care arta de a vorbi frumos e mai valoroasă decât orice gol. Poate că meciul nu a dus la vreo victorie pe teren, dar, cu siguranță, pe frontul relațiilor publice, Alex a ieșit câștigător detașat. Acum rămâne de văzut care va fi următoarea mutare pe tabla de șah a fotbalului românesc. Oricum, noi o să urmărim totul cu aceeași atenție cu care tanti Rodica își urmărește telenovela favorită.

Urmează oare un meci cu mai multă acțiune? Sau poate Alex Musi se pregătește de o carieră în politică, având în vedere cum a reușit să împace spiritele? Vom vedea, dragi cititori, vom vedea!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.