Sunt foarte dezamăgit! Avertisment dur pentru român.

Sunt foarte dezamăgit! Avertisment dur pentru român. Sursa poza: ExpressPress

Cristiano Cu Parma Criștine, Acuză la Adresa lui Chivu: „M-ai Lăsat Fără Vin și Motiv!”

Băiatu' nostru Chivu, că-ntr-un sat litera’u Inter – Tu, tu, nu-i frumos să lași parmigiana pentru spaghetti!

Satul fierbe ca apa-n ceaun după ce Cristi Chivu, mai ceva ca o gospodină pofticioasă, a ales să-și facă de cap cu Inter! Da’ cum s-a simțit legenda Parmei când Chivu a lăsat grătarul parmezan pentru o porție de carbonara? Păi, să zicem că era mai nemulțumit decât capra vecinului care-a mârâit la fânul de lăurat.

O Supărare Mare ca o Râșniță De Mălai

Nea Parma, moș cu șepcuța trasă pe ceafă, n-a putut tăcea și s-a pus pe tras hațuri. Cică dezamăgit peste poate! Ba chiar ne-a zis că-i păcat să lași o potecă bine croită pentru a sălta gardul la vecini. „Chivule, ești băiat bun, dar ai dat cu stângu-n dreptu’.” – Așa-ar zbiera nea Parma din bodega satului.

În umbra poveștii, se răscolește întrebarea: Chivu și-a pus șube suntătura de partea potrivită, sau o să avem circ în loc de fotbal? Păi, stimați cetățeni, ne așteptăm ca în fuga de aici să se aleagă și bobi de porumb cu ciolane grecești pe masă.

Testul Verde de Jersey Parmezan

Acuma, de se-ntâmplă să-l vedem pe Chivu-in-parmezan întorcându-se cu coadă-ntre picioare, satul sigur își va plânge prielescul pe tonuri olteneşti. Găinile clocesc sub gard și vântul susură povară.

Dar până atunci, cu mic, cu mare, noi râdem, cântăm și poate găsim un blid de vorbe pentru nea Parma. Căci una din mințile agere ale satului întreabă: "Oare cine-o fi următorul care să tragă clapa-n satul nostru?" Timpul o să ne lămurească, pe cuvânt de Vergică de la crâșma din colț.

Chivu, știi vorba satului: cu o mână poți ține sapa, dar cu amândouă îți poți face o umbră dreptunghiulară! Mult noroc cu micuță trecere pe la Inter!

Sau cum o zice și vecinu’ meu din acaret: „Ași, tăiem noi porcul azi, că piotă tu măine.”


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.