Știam cum să-l surprind

Știam cum să-l surprind Sursa poza: ExpressPress

Iarăși, și iarăși, fotbalul din Giulești ne arată că nu e doar un simplu joc de mingi, ci o adevărată telenovelă cu pase secrete și trucuri demne de un magician cu experiență.

Într-o confruntare care mai avea puțin și se transforma în piesă de teatru absurd, Andrei Borza a făcut ce știe el mai bine: și-a tras rivalul pe sfoară. Croncanții de la cafenea spun că Borza l-ar fi zăpăcit pe Ngezana, prin celebrul său truc al „lăcătului fals”. "Îi place să se joace cu mintea adversarilor", ar fi exclamat un filosof de ocazie din tribune. Dar oare era de așteptat?

Cunoscut deja în cartier drept „hipsterul mingii rotunde” (pentru că și mingile pătrate ar fi ceva neobișnuit), Borza a avut un moment de strălucire dinamică cumnica într-un spectacol în trei acte, fiecare mai neprevăzut decât celălalt. Când fanii FCSB-ului mârâiau deja de frustrare, ca pisicile care nu vor să plece din curte, Borza a scos un truc nou din jobenul său metaforic – cel puțin asta ne-au spus vecinii cu binoclul.

Dacă meciul anului ar fi un fel de bal mascat, Borza a venit cu masca cea mai surprinzătoare, iar Ngezana l-a confundat probabil cu vreun vecin de scară venit să împrumute un pic de zahăr. Așa cum s-a întâmplat, Rapidul a găsit o ușă deschisă și a luat un loc la masa marilor victorii, în timp ce Ngezana încă mai încearcă să afle unde a fost blocat greșit.

Cum se va termina saga căpitanului rapidist rămâne de văzut, dar un lucru e clar: în fișa postului lui Borza, pe lângă dribling și fază de atac, acum avem și un pic de iluzionism. Rămâneți pe fir, că la cât de palpitant e fotbalul ăsta, următorul truc ar putea implica dispariția cupei... sau a unui arbitru!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.