Steaua la apogeul lumii în Mondialul Cluburilor anilor '80

Steaua la apogeul lumii în Mondialul Cluburilor anilor '80 Sursa poza: ExpressPress

Ei, dragii moșului, să ne închipuim că ne-am întors în timp, până-n anii în care blugii erau la modă și vorba dulce sărea ca sfânta palincă peste tot! Bun, acum, pe lângă toate astea, să-l ascultăm pe Andrei Vochin cum ne trage de mânecă să visăm un pic altfel. Cum ar fi fost, dom’le, să joace Steaua noastră cea vitează pe marile stadioane la Campionatul Mondial al Cluburilor, pe vremea când vremea nu se măsura cu ceasul, ci cu biberonul de pălincă?

O Poveste cu Șireturi și Balonașe Fermecate

Așadar, Vochin își pune pantofii de fantezie și pronunță câteva vrăji fotbalistice, adiind prin sat ca un vânt primăvăratec: "Cum arăta lumea fotbalului, zic eu, dacă pe la sfârșitul epocii lui nea Ceaușescu, Steaua se bătea cu coloșii Europei – sau mai bine zis, al întregului pamânt?" Cu ce nervi și praf magic ajungeau roș-albaștrii să dea ușurel din coate Bordeaux-ului, să le facă fasole bătută argentinienilor de la River Plate, ori să țină în șah pe Real Madrid cu zâmbetul pe buze, ca după două pahare cu vișinată?

Jucătorii – Eroi cu Mănuși și Căciuli de Lână

Spunea înțeleptul sătesc și mai adauga pe șleau despre rețeta succesului: "Armăsarul Gică Hagi cu mingea cusută de picior și Lăcătuș cel sprinten care ar fi păcălit până și pe un arbitru venit la noi doar pentru cârnați și mujdei." Așa, nefiind doar niște păcăliți de soartă, Steaua ar fi driblat la Mondialul Cluburilor de s-ar fi cutremurat tribunele, iar noi ne-am fi povestit nepoților că eram acolo, când galeria cânta de răsuna Valea Plopilor.

Viitorul, Dragii Babei, Poate Fi la Fel de Inventiv

Eh, cum stau lucrurile azi? Cine știe, poate că Vochin nostru visează mai departe, în nopți luminate de lună și spuse între prieteni: "Poate că viitorul ne așteaptă cu alte echipe la fel de viteze, gata să cucerească pe toți giganții planetei, și atunci să ne rugăm să avem aceleași cabluri în priză". Dar asta-i altă poveste, una pe care o vom vinde după ce se mai încălzește cazanul și va fi timp de bârfit prin ogrăzi. Până atunci, ne bucurăm de imaginațiile astea frumoase și de fotbalul care ne tot dă motive de zâmbit pe sub mustață!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.