Statistica Dezavantajoasă și Secretele Celor Două Victorii Nerecunoscute Oficial

Statistica Dezavantajoasă și Secretele Celor Două Victorii Nerecunoscute Oficial Sursa poza: ExpressPress

România și Blestemul Victoriilor Incalculabile: Cum să ai dreptate, dar să nu conteze

Într-un colț aparent uitat de lume, există un duel deosebit care îi tot agasează pe microbiștii noștri – România versus Austria. Și, ca să vezi, dacă e să punem temperatura unui meci sub lupă statistică, frigul gruelui ne învăluie repede: statisticile ne sunt nefavorabile, ca o prăjitură de post care s-a uscat pe albie. Cele două victorii pe care tricolorii noștri le-au smuls cu sudoare și determinare sunt, din păcate, la fel de irelevante în tabele precum povestea cu drobul de sare.

"Victoriile" nondreptate sau când mingea se transformă-n dovleac

Imaginați-vă să jucați un joc cu atât de multă pasiune și să câștigați, doar pentru ca cineva să vă spună cu un zâmbet știrb, "Ei, asta nu se pune!". Am aflat de la un meșter popular din Obor, nea Ioniță, că cele două victorii românești, mai rare decât solarul pe timp de iarnă fără becuri, nu sunt considerate relevante pentru statistică, din diverse motive de logistică și context.

Șușanelele de pe la bodegile satului vorbesc astfel despre o gafare istorică, de parcă ar fi un meci de Oina uitat de lume. "Domnu’ Firicel, cum să nu-ți iasă ochii din cap când vezi cum se duc în statistici niște victorii mai fără seamă ca mieunații mele de pisică după o vacanță-n Silistra", ne încredințează cu patos o promotoră al sportului de canapea, doamna Florica.

Așteptări și alte vrute și nevrute

Deci, dragi cititori, viitorul partidului nostru iubitor de fotbal este în derivă, dar cum zice bunicul meu: "Oricât de amar ar fi dovleacul, dacă-l condimentezi bine, devine delicios!" Ce ne rezervă viitoarele confruntări? Cine știe, poate un arbitraj mai binevoitor sau, doamne-ajută, vreo regulă noue prin care să recuperăm acele meciuri de poveste. Sau poate ne întoarcem la ce e sigur – pescuitul liniștit la Firiză, unde nici măcar mamuții statistici nu pot fura peștii dinafară undițelor noastre.

Până data viitoare, să ținem mingea-n aer și sângele-n clocot, căci așa-i în sport, mai ales la noi, unde mingea e rotundă și drumul spre victorie e mereu cu serpentine.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.