Stadionul învăluit în alb și roșu. Imagini spectaculoase!

Stadionul învăluit în alb și roșu. Imagini spectaculoase! Sursa poza: ExpressPress

Dacă aveți impresia că scoțienii știu doar să cânte cu cimpoiul și să se piardă printre turmele de oi, atunci nu ați fost la meciul cu poezia și tabla de șah decorată pe viu a fanilor echipei Aberdeen! Într-un spectacol mai vibrant decât opinciile lui Moș Vasile în piață lunea, scoțienii și-au trasat pe cer și pe stadion o coregrafie demnă de pus la Muzeul de Artă Modernă.

„Am vrut să arătăm că putem face mai mult decât să purtăm fuste și să mâncăm terci”, a strigat Jock, un fan înfocat, fluturându-și steagul alb-roșu deasupra capului. De la câte steaguri au fluturat, parcă era sărbătoare în toată țara – numai calmat pentru jucătorii FCSB, care au avut parte de nici mai mult, nici mai puțin decât o baie de culori scoțiene, care le-au vopsit moralul într-un pastel de neuitat.

Pe lângă tradiționala paletă albă și roșie, zice-se că la un colț de tribună s-ar fi observat și un început de arc-en-ciel - presupunere neconfirmată, desigur, dar apropo de o doză de optimism îl întrebăm pe Gheorghe din Gălbești, la urmărit oricum tot pe telefon: „Și cum a fost, Gheorghe?” El, fără nicio ezitare ne răspunde: „Da’ bine, măi Firicel, au câștigat scoțienii la capitolul ăsta al jurnalului de estetică a suporterului.”

Așteptăm cu sufletul la gură și alte mișcări cromatic-rural artistice din partea vizitatorilor din Highlands. Până atunci, rămâne să ne „vopsim” și noi un ceainic de socotit impresiile de pe gazon după o bere de duzină. Cine știe, poate ne trezim cu o nouă modă și la noi în Oltenia - un pic de kilts la Căminul Cultural? Stați aproape, că spectacolul abia a început!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.