Sursa poza: ExpressPress

"Măi, ce vremuri nesigure: Mirel Rădoi lovește în clopoțelul de alarmă după plecarea lui Jorge Costa!"

În văile adânci ale fotbalului, unde mingea nu încetează să se rostogolească, vestea plecării fulgerătoare a lui Jorge Costa l-a lăsat pe Mirel Rădoi cu gura căscată, ca pe un țânțar prins în lapte. Eh, să mai zică cineva că viața de antrenor e floare la ureche și nu are parfumul unei ședințe de fermetare cu țuică!

Bietul nostru Mirel, îmbujorat ca o floare de mac, a tras un adevărat claxon prin lumea fotbalului, avertizându-și toți confrații: atenție mare la profesia asta de antrenor, care e ca mersul pe trambulină cu sticle de vin pe umeri. Cu mâinile pe telefoane, a sunat pe toți și le-a povestit că, la meseria asta, antrenorul e mereu cel cu ghinionul și cu vinul în față... pardon, vina pe creștet.

Am aflat noi pe surse, adică de la tanti Filomila care are un televizor de dimensiuni stomatologic-astrale, că Rădoi e de părere că pentru antrenori, starea de alertă e ca o zi de post: lungă și cu multe "de ce"-uri. Zice că la cum se întâmplă lucrurile, antrenorii sunt judecați la fiecare pas, ca broasca la sărituri - și nu vă gândiți că nu se întâmplă accidente!

Concluzia lui Rădoi? Să mai bem o cană de ceai de tei și să "dăm noroc" cu ghinionul. Iar dacă nu merge, măcar ne bucurăm că lăudăm o altă zi fără furtuni... sau cam așa ceva. Oricum, fiți pe fază, povestea continuă în următoarea ediție - cine știe ce mai debutează în satul nostru mic și plin de zvonuri dar lipsit de vești!