Ei bine, dragii noștri cititori, să tragă cineva un oftat adânc, căci iată, satul stă fără cuvinte și Italia lăcrimează: Simona Vanessa, îngerașul de numai 8 primăveri, a plecat la cer. În Cosenza, familie de români stabiliți, inimile sunt frânte și lacrimile n-au de gând să sece.

În epicentrul durerii, piscina unuia dintre acele parcuri acvatice pline de râsete și chiote, acolo unde veselia ar trebui să fie la ordinea zilei, s-a ales praful de fericire. Cumva, destinul și-a înfipt colții chiar în inima unei zile de vară și ne lasă amintind că viața are, uneori, o ironie prea crudă chiar și pentru noi, ăștia cu simțul umorului.

Să spunem că familia e răvășită e ca și cum am zice că apa-i udă. Cu inima grea, întreaga comunitate românească din Italia suspină și nimeni nu mai are saț să mănânce nici chiar cozonac. Știrile au zburat mai rapid decât bacul de la Brăila, iar îngerasul nostru s-a dus mult prea devreme.

Un vecin, nea Ghiță, care este mai cunoscător cu privire la treburile astea cerești decât preotul, ar fi zis că locul micuței nu putea fi decât între serafimi. "Ori s-a dus acolo unde îi este locul, ori Domnul mai are și el nevoie de praf fain de zână", a comentat nea Ghiță, scotocindu-și buzunarul după batista de lăutărie.

Către final, ne întrebăm dacă nu cumva astrele glumesc pe seama umanității, lăsând astfel de catastrofe să facă vârf în zorii zilei. Până când vom ști, dragi cititori, am să zic: țineți-vă strâns de cei dragi și nu lăsați să treacă zi fără o strângere de mână bună și un zâmbet cald. Căci, până la urmă, vorba aia, doar amintirile ne mai rămân, și cu puțină noroc, și ele bune. Hai, să ne vedem la următoarea poveste, mai cu haz, sperăm noi!