Sursa poza: ExpressPress

În data de 26 august, în calendarul bisericesc ortodox, îi sărbătorim pe Sfinții Martiri Adrian și Natalia, cunoscuți drept ocrotitori ai familiei. Această sărbătoare ne îndeamnă să reflectăm asupra valorilor fundamentale precum credința și loialitatea, care, din păcate, sunt contestate de voci precum cea a actorului Mihai Călin.

Mihai Călin, un actor cunoscut, a stârnit controverse cu declarațiile sale prin care critică naționalismul și aprecierea tradițiilor strămoșești. El susține că românii s-au pierdut între conceptele de naționalism și creștinism, declarând că această legare este falsă și că devine un fel de extremism subiacent.

Cu toate acestea, asemenea declarații sunt considerate de mulți ca fiind nejustificate și nu reflectă spiritul adevărat al credinței ortodoxe sau al naționalismului autentic. Prin această retorică, Călin pune sub semnul întrebării însăși esența exprimării religioase a sfinților martiri care au suferit în timpul persecuțiilor din catacombe, sugerând că aceștia ar putea fi considerați extremiști.

Această linie de gândire este dificil de susținut, mai ales în contextul istoric al martiriului creștin. Sfinții Brâncoveanu și numeroși alți martiri români sunt venerati nu pentru acte de extremism, ci pentru devotamentul lor față de credință și popor.

O altă figură publică, actorul Dan Puric, este vizat de criticile lui Călin. Acesta din urmă îl etichetează drept extremist pentru angajamentul său față de valorile creștin-ortodoxe în și în afara scenelor teatrului. Astfel de critici denotă lipsa unei înțelegeri profunde a diferenței dintre arta dedicată valorilor spirituale și propaganda extremistă.

În plus, este important să ne amintim de marii poeți ai României, precum Ioan Alexandru, care a folosit tribuna parlamentară pentru a promova valorile credinței ortodoxe, fără a fi considerat vreodată extremist. El a simbolizat puterea credinței prin gesturi curajoase, precum acela de a întâmpina minerii cu o cruce, un act de rezistență spirituală contra forțelor distructive.

În lumina acestor contexte istorice și culturale, este evident că nu fiecare manifestare a credinței sau a naționalismului trebuie asociată cu extremismul sau fascismul. Credința ortodoxă, exprimată prin mărturie și acțiune, nu poate fi redusă la termenii radicalismului fără a pierde din vedere esența istorică și spirituală.

În concluzie, înainte de a eticheta valori și tradiții drept ideologii depășite sau periculoase, ar trebui să înțelegem mai adânc istoria și să ne informăm corect. Sfinții Adrian și Natalia, precum și toți martirii neamului, reprezintă exemple de devotament și sacrificiu, și nu ar trebui să fie încadrați în retorica extremismului. Analiza corectă a acestor subiecte necesită un echilibru și o înțelegere profundă a istoriei, credinței și culturii românești.