Sursa poza: AgerPress

Ah, greu, dragă cititorule, să mai stai liniștit când artiștii ăștia contemporani nu ne lasă să ne plângem morții în pace! La Londra, la Academia Regală de Arte, s-a iscat un tărăboi monumental în genul "Leonardo se răsucește în mormânt". Bahamezul Tavares Strachan și-a pus mintea la contribuție și a suflat viață într-un bronz istoric în care își fac apariția niște noi fețe pe cina aia vestită. Va să zică, "Cina cea de Taină" scoasă din colțul prăfuit și trântită direct pe mesele dezbătute ale vremurilor noastre!

Povestea „Primei Cine” cu fapte din altă lume

Strachan, un artist pe cât de curajos, pe atât de controversat, a zis să nu mai sărim peste lecțiile de istorie adevărată și ne-a făcut cunoștință cu "Prima Cină". În loc de sfinții declarați ai istoriei clasice, iată că împăratul etiopian Haile Selassie I își bagă lingura în ciorbă ca să îi ia locul lui Iisus. Și ce să vezi, însuși Strachan a pus mâna pe rolul lui Iuda—o alegorie cum nu s-a mai pomenit la noi în sat!

Pe cine mai regăsim la masă? Ei bine, în prim-plan se lăfăie Harriet Tubman, Marsha P. Johnson, Marcus Garvey și alți activiști de soi. Istoricul de artă Alayo Akinkugbe dă din taste și ne povestește cum această lucrare trădează status quo-ul istoric, aducându-ne în față personaje care n-au avut loc nici măcar pe marginea vederii din tablourile vechi.

Oaltă față a istoriei ilustrate... cu burtici pline de bucate

Și, să nu uităm, ce masă s-ar putea numi cină fără bucate alese? Strachan a pus pe masă specialități precum orezul african și soursop-ul (nici eu, Firicel, n-am gustat!), care evocă povestea călătoriei negrilor prin istorie, asemenea dulapului nostru din bucătărie care geme plin de rețete moștenite.

Cursul „Trecute Încurcate, 1768-Acum: artă, colonialism și schimbare” promite o incursiune în hățurile artei îmbibate în colonialism și rezistență, și se pare că avem de-aface cu un veritabil balamuc cultural, nu-i de ratat! Până în aprilie e vreme să ne ducem să vedem cum mai bântuie vechii și noii vizionari pe pământul artei.

Ce urmează?

Acum, să fiti vigilenti, dragii mei, căci rămâne de văzut ce alte nebunii artistice ni se mai aruncă în față. Dar până la următoarea bulă artistică, mai stăm noi la bătaie lungită pe marginea crâșmei să vedem cine-i cu foamea în gât și cine se satură cu idei scuturate de praf istoric! Până data viitoare, Firicel vă așteaptă cu noi povești de țară și de lume largă, că niciodată nu se știe ce mai fierbe oala satului nostru!