Ruben Neves și Joao Cancelo, copleșiți de emoție la omagiul adus lui Diogo Jota înaintea meciului Fluminense - Al Hilal
Sursa poza: ExpressPress
Ruben Neves și Joao Cancelo: Bocet la minutul de tăcere pentru Diogo Jota!
Într-o întorsătură de evenimente la fel de emoțională ca o dramă rurală despre gospodine care descoperă rețetele pierdute ale neamului, celebrii fotbaliști Ruben Neves și Joao Cancelo nu și-au putut stăpâni lacrimile la meciul Fluminense - Al Hilal, atunci când a fost ținut un moment de reculegere pentru fostul coleg, Diogo Jota.
Începerea Dramei Cu Un Strop de Nostalgie
E clar că fotbalul nu e doar o treabă de a da cu piciorul în minge și a țipa "Goooool!" la un pahar de must. Din când în când, inimile de arfari se frâng și nu se mai peticesc nici cu lipici de care bunica n-a mai auzit. În meciul cu pricina, Neves și Cancelo au demonstrat că în pofida mușchilor și al salariilor demne de un castel, nu sunt imuni la melancolie. Ca niște veritabili eroi de telenovelă lusitană, cei doi s-au pomenit cu ochii în lacrimi. Motiv de bârfe pentru tot satul mai abitir decât vestea că nu se mai face "Ruga Satului" anul ăsta.
Povestea care A Înmuia Ciorapii Oricui
Conaționalii lui Jota au cedat emoțiilor mai ceva ca o plăcintă coaptă cu multă dragoste, dar mai ales au arătat că sportul rege nu-i ferit de accentele siropoase. „Diogo a fost mai mult decât un coleg, a fost ca un frate”, ar fi murmurat Ruben Neves, cu vocea tremurândă, în timp ce Cancelo aproba tacit, ștergându-și sprânceana de lacrimile care i-ar fi făcut și pe carpă leneară să devină sentimentală.
Lacrimile Povestirii Continuă
Se pare că momentul a fost despre mai mult decât un simplu „adieu”. Oare au fost și amintirile furtunoase de la antrenamentele de la amiază sau sunetele indescriptibile ale ghetei de fotbal în momentul golului la coardă de sus? Povești ca acestea sunt sarea și piperul poveștilor din sat, mai ceva ca zarvăta dintre Gogu și cocoșul vecinului.
Încheiem cu o întrebare amar dulce: oare la următorul meci vor fi pregătite batista și ochii de ceapă, sau vom vedea lacrimi doar la tăiatul cepei pentru ciorba de la prânz? Doar timpul le va spune pe toate...