Sursa poza: ExpressPress

La summitul NATO recent desfășurat la Haga, s-a decis ca ajutoarele militare pentru Ucraina să fie incluse în procentul de 5% din PIB alocat apărării. Această hotărâre deschide noi perspective pentru dotarea forțelor ucrainene și posibile schimbări în strategia militară a României, conform expertului Iulia Joja. Joja, profesor la Universitatea Georgetown din Washington și cercetătoare la Middle East Institute, aduce în discuție importanța acestei decizii atât pentru Ucraina, cât și pentru România. Ea explică faptul că includerea ajutoarelor militare în calcularea cheltuielilor de apărare ale statelor membre NATO, ar putea încuraja țările europene să-și doneze echipamentele mai vechi către Ucraina.

În opinia sa, această măsură nu este doar o modalitate de a consolida ajutorul militar pentru Ucraina, dar ar putea servi și ca un stimulent pentru statele ce dispun de echipamente învechite, să "scape" de ele donându-le Ucrainiei. România, care dispune de avioane F16, ar putea profita de această oportunitate și să investească în aeronave de generația a cincea F-35.

Iulia Joja critică felul în care desfășurarea summitului pare să fie influențată de preferințele președintelui american, subliniind că limbajul față de Rusia în comunicat a fost mai blând decât în anul precedent. Astfel, summitul pare să fi fost gândit pentru a nu crea dizarmonii între statele membre și pentru a sublinia rolul dominant al Statelor Unite în NATO.

Cu toate aceste aspecte, summitul a reușit să aducă în discuție puncte esențiale precum reconfirmarea Articolului 5 din Tratatul NATO și măsuri de suport pentru Ucraina. Totuși, Joja subliniază că, deși se vorbește despre securitatea Ucrainei ca parte integrantă a securității Alianței, nu există mențiuni clare despre un viitor parcurs al Ucrainei către calitatea de membru NATO.

În contextul în care România dorește să beneficieze de această nouă prevedere privind ajutorul militar pentru Ucraina, apare în discuție propunerea de a dona echipamente mai vechi. Expertul sugerează că, din perspectivă strategică și economică, este mai avantajos să oferi echipamente care altfel ar necesita costuri suplimentare pentru distrugere sau depozitare.

Referindu-se la posibila transferare a avioanelor F16, Joja evidențiază că un astfel de pas ar putea însemna și o schimbare în dotările militare ale României. În prezent, România a primit deja avioane F16 din partea Olandei pentru a antrena piloți, inclusiv cei ucraineni, consolidând astfel rolul țării ca hub regional de pregătire.

Până la urmă, Joja consideră că ar fi mai avantajos pentru România să achiziționeze mai multe avioane F-16 în loc să se orienteze spre costisitoarele F-35, mai ales având în vedere constrângerile bugetare și caracteristicile specifică ale avioanelor de generație mai nouă care pot veni cu condiții de utilizare impuse de SUA.

În concluzie, România ar putea juca un rol crucial în sprijinul Ucrainei nu doar prin donații de echipamente militare, ci și prin întărirea relațiilor economice și de securitate din regiune. Joja sugerează oportunitatea unor investiții în tehnologii precum drone, ce au demonstrat o eficiență ridicată în conflictul purtat în Ucraina, contribuind astfel la o strategie de apărare mai adaptată nevoilor actuale.