Rezultatul meciului și notele primite de cei doi jucători români

Rezultatul meciului și notele primite de cei doi jucători români Sursa poza: ExpressPress


"Miorița și Haiducii de pe Bosfor: Duelul Păcătos al Superligii Turcești"

Dragii mei iubitori de fotbal și intrigă balcanică, agățați-vă bine de scaune, căci acest articol v-a pregătit un hârjonit de zile mari! În sâmbăta asta, sub privirile păsărilor migratoare și a cratițelor de sarmale, a avut loc o bătălie epică între două echipe din Turcia, Alanyaspor și Rizespor, ambele locuri de muncă pentru cetățenii noștri mioritici, Umit Akdag și Valentin Mihăilă.

Pe teren, parcă se învârtea hora la care oricii ar fi dorit să participe, dar doar cei doi s-au intersectat în pas de doi, cu mingea sărindu-le ca o capră sprintenă. Lumea spune că meciul, deși nu la fel de popular ca o nuntă cu lăutari, a reușit să adune câteva suspine și aplauze de pe marginea Bosforului, iar echipele s-au strâns la final ca la un parastas cu rezultate modeste - să zicem că remiza era mai așteptată decât o salată de vinete la masa săracului.

Apropo de protagoniștii noștri, se zice că Akdag a pălit romanțe turcești pe teren, în timp ce Mihăilă a fost numit un adevărat D’Artagnan al peluzei. Îți imaginezi cum ar fi să primești asemenea note: "sublim" pentru unul și "merită un baclava de premiu" pentru celălalt. Dar să nu exagerăm, căci în Turcia și norii se dau de trei ori peste cap înainte să plouă.

Cu această mare confruntare turco-românească lasată în urmă, ne rămâne doar să ne întrebăm când va apărea următorul episod al telenovelei fotbalistice. Până atunci, noi rămânem pe fază, căci zvonurile și bârfele sunt la fel de pline de savoare ca un vin vechi de Cricova, gata să ne înveselească ziua altfel mohorâtă.

Și cu asta v-am lăsat. Stați pe recepție, căci la noi în sat niciodată nu știi ce porumbel cu vești din lumea fotbalului îți aterizează în ciorba de potroace...


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.