Sursa poza: ExpressPress

Title: Reînarmarea Germaniei provoacă îngrijorare în Europa: temeri legate de ascensiunea extremei drepte

Article:

Reînarmarea rapidă a Germaniei a devenit un subiect de îngrijorare în rândul aliaților europeni, pe fondul creșterii susținerii pentru partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD). În timp ce Berlinul consideră modernizarea forțelor sale armate ca o măsură necesară pentru descurajarea Rusiei, semnalele politice transmise de AfD sporesc temerile privind potențiale riscuri legate de o Germanie militarizată în mâini nepotrivite.

Partidul AfD promovează o poziție favorabilă Rusiei și dorește să abandoneze ceea ce numește „cultura vinovăției” față de trecutul nazist al Germaniei. Ministrul de externe al Poloniei, Radosław Sikorski, care susține de mult timp consolidarea armatei germane, a declarat recent într-un interviu acordat unei publicații germane că există o memorie clară a pericolelor reprezentate de o Germanie reînarmată controlată de un partid de extremă dreaptă cu simpatii pro-ruse. La rândul său, politicianul francez de extremă stânga Jean-Luc Mélenchon s-a exprimat împotriva construirii celei mai puternice armate convenționale din Europa, subliniind că aceasta ar fi o decizie „nefavorabilă” dacă ar deține funcția prezidențială.

În urmă cu câțiva ani, Germania era criticată pentru alocarea redusă a bugetului pentru apărare în raport cu puterea sa economică, fiind percepută ca profitând de cheltuielile militare ale aliaților precum SUA, Franța și Marea Britanie. Presiunile puternice venite, inclusiv din partea fostului președinte american Donald Trump, au determinat schimbări semnificative. Cancelarul Friedrich Merz a alocat fonduri de peste 500 miliarde de dolari în următorul deceniu pentru întărirea armatei germane.

Cu toate acestea, unele state europene, în special vecinele Polonia și Franța, manifestă îngrijorări față de potențialele consecințe ale reînarmării masive a Germaniei. Există temeri că, în absența unor garantări clare, Berlinul ar putea ajunge să adopte o politică de acomodare cu Kremlinul pentru a evita confruntări militare, mai ales dacă guvernul ar înclina spre forțe politice pro-ruse. De asemenea, majoritatea achizițiilor militare germane au fost direcționate către producători locali, alimentând bănui că procesul servește și intereselor economice interne, fără o coordonare regională solidă.

Aceste frământări au rădăcini istorice în așa-numita „chestiune germană”, debatere care a traversat secolul al XIX-lea și care a pus în discuție câtă putere militară poate deține Germania fără a amenința echilibrul continental. După două războaie mondiale începute de Germania, răspunsul statelor europene a fost restrângerea capacității militare germane. În perioada postbelică, Germania a fost integrată în NATO și a evitat pe cât posibil implicarea militară directă.

Invazia Rusiei în Ucraina a schimbat această paradigmă, generând cea mai amplă reformă a apărării din Europa după căderea Zidului Berlinului. Numai anul trecut, Germania a semnat contracte militare de peste trei ori mai mari decât Regatul Unit, potrivit Institutului Kiel pentru Economie Mondială. Experții subliniază că această schimbare poate avea implicații semnificative asupra relațiilor europene și transatlantice, iar Germania trebuie să evite să devină „prea puternică” în raport cu restul Europei.

În mediile politice poloneze, retorica AfD amplifică suspiciuni privind eventuale aspiratii iredentiste. În estul Germaniei, unde AfD a obținut recent un scor electoral record, liderii partidului susțin revendicări care reconectează discursul public la teritorii pierdute după al Doilea Război Mondial, ceea ce a generat reacții puternice în țările vecine, în special în Polonia. Termeni folosiți de oficiali ai AfD, precum „Mitteldeutschland” („Germania Centrală”), au fost percepuți ca aluzii voalate la aceste pretenții teritoriale. În plus, unii membri ai partidului pun sub semnul întrebării rolul NATO și critică sancțiunile impuse Rusiei.

În trecut, cancelarii germani au depus eforturi pentru a asigura aliații de angajamentul Germaniei față de pace. Helmut Kohl a obținut sprijinul francez și britanic pentru reunificare oferind garanții privind limitarea capacității militare. Însă abordarea s-a schimbat în ultimele decenii, iar Angela Merkel a pus accent pe politici economice stricte în Europa, în timp ce unele decizii controversate legate de relația energetică cu Rusia au stârnit critici.

Experții recomandă ca Germania să integreze mai bine procesul de înzestrare militară la nivel european. Opțiuni precum achiziții comune, o mai bună integrare a industriei de apărare și structuri comandă comune în NATO ar putea diminua temerile vecinilor. Totodată, ar putea fi analizată o finanțare comună europeană a apărării, care să susțină și statele cu bugete limitate, potrivit Liana Fix de la Council on Foreign Relations.

În realitate, în 2025, aproape două treimi din fondurile germane pentru înzestrare vor fi direcționate către companii din Germania, iar restul, în special către producători din afara Europei. În acest context, Parisul manifestă reticență față de creșterea rolului Germaniei ca putere militaro-industrială principală în Europa, temându-se că Berlinul nu acordă suficientă importanță acțiunii coordonate la nivel european pentru siguranța regională.

Reducerea prezenței militare americane în Europa adaugă presiune asupra statelor europene de a-și asuma responsabilități mai mari. Franța consideră că Germania trebuie să colaboreze mai strâns cu aliații pentru a preveni aceste dificultăți, iar un diplomat european a remarcat că Berlinul a acționat frecvent sub impresia că ceea ce îi este benefic îi servește automat pe toți partenerii.

În opinia fostului secretar general adjunct al NATO, Camille Grand, unele critici la adresa Germaniei sunt exagerate. De la reunificare, țara nu a atins pragul stabilit de NATO de 2% din PIB pentru apărare și acum încearcă să recupereze această poziție. Totuși, menține că Germania încă nu reușește să echilibreze pe deplin relațiile cu partenerii săi europeni.

Viitorul procesului de reînarmare rămâne incert. Cancelarul Friedrich Merz, care se confruntă cu popularitate scăzută, pare să nu mai dispună de capital politic necesar pentru a ajusta semnificativ strategia. Orice concesie făcută pentru a calma temerile vecinilor ar putea încuraja opoziția naționalistă internă.

Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de Securitate de la München, a subliniat că este normal ca reînarmarea germană să genereze preocupări date fiind experiențele istorice. Totuși, acesta insistă că principalul scop al Germaniei trebuie să fie respectarea angajamentelor față de NATO și Europa, fără intenția de a redeveni o putere militară dominantă.

Această dinamică între necesitatea întăririi apărării și contextul politic intern și european continuă să influențeze discuțiile privind rolul Germaniei în securitatea continentului.