Regretăm cuvintele dure la adresa lui Politic!

Regretăm cuvintele dure la adresa lui Politic! Sursa poza: ExpressPress

Dinamo Rupe Blestemul: A bătut FCSB, iar Politicul e Certat Că n-a Ajutat!

Ei bine, dragi cititori, scoateți o ceapă și un pahar de țuică, că avem subiect de bârfit: Dinamo a înflorit ca o floare de colț pe muntele mândriei și-a biruit FCSB în legendara lor bătălie, supranumită poetic „Derby de România”. După o secetă de 5 ani care nici măcar pe Şampions League n-o interesează, „câinii roșii” au sfârtecat în sfârșit „steaua” rivală. Dar stați așa, că vestea nu se termină aici!

Eduard Galan, căpetenia oștirii DDB, s-a trezit să spună ce se tot cocea-n cuptorul Dinamo în acești ani de suferință. Și nu mică i-a fost mirarea când a constatat că, deși echipa a stat în cotloanele întunecate ale înfrângerilor, fanii au avut de ce să-și smulgă pălăriile-n semn de mândrie: „Îmi pare rău că Politic n-a fost de partea noastră. În loc să ne înjure și să ne încurce, mai bine ne trimitea niște noroc, să nu mai ajungem noi să plângem la margine de teren,” ar fi cârâit domnul Galan, molipsit de sinceritate.

Cei din tribună și de pe marginea șanțului au nasurile îngropate adânc în radiouri și mobile, iar bârfa le scapără ca floarea de păpădie-n vânt: „Dar ce, credeți că vreun politician o să recunoască vreodată cât e de talentat la dat din gură și mai puțin la dat din mâini pentru fotbal?” strigă un fan înflăcărat de la marginea terenului comunal. La fiecare cotitură, domnul Galan nu se lasă însă mai prejos și ne reamintește: „De acum senzația bună din toamnatica noastră casă, să nu ne-o ia nimeni!"

Am învins azi în derby, dar pe cine mizați să ne-nvingă mâine-n bătălia satului pentru cea mai bună plăcintă cu mere? Rămâneți pe fir cu GlasulFierbintului, căci s-ar putea să ajungem de la stadion în bucătărie mai repede decât ne-am lua la revedere. Și vă spun sigur, o poveste neîmpărtășită-i mai uscată decât o frunză uitată-n colțul ogorului. Hai Dinamo, că n-am vorbit de dragul fotbalului!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.