Reflecțiile sale despre plecările lui Ianis Stoica și Tiago Goncalves după UTA 1-0 FC Hermannstadt

Reflecțiile sale despre plecările lui Ianis Stoica și Tiago Goncalves după UTA 1-0 FC Hermannstadt Sursa poza: ExpressPress

Măldărășanu o ia de la zero: "Cu două puncte te lovești cu capul de pragul de sus!"

Într-un sat plin de zvonuri precum Gura Satului, noutățile din fotbal sunt la fel de așteptate precum brânza proaspătă din piață. Antrenorul Marius Măldărășanu a fost văzut lingându-și rănile în urma startului nefericit de sezon cu Hermannstadt. Cu două puncte obținute în trei etape și două plecări notabile mai recente decât stropii de ploaie la începutul verii, Măldărășanu pare să fi ajuns la capăt de drum înainte să înceapă cu adevărat.

La fiecare cotitură, se zvonește că plecările lui Ianis Stoica și Tiago Goncalves au lăsat echipa cu un gol mai mare decât rotitele din ciutura moșului Ion la moară. „Avem de parcurs un nou drum,” a spus Măldărășanu cu un oftat mai adânc decât groapa cea mare din mijlocul drumului de la intrarea în sat. „E ca și cum ar trebui să reconstruim fiecare centimetru de pământ arat,” a adăugat el, privindu-și bocancii cu un melancolic aer de om ce știe că noroiul nu se duce ușor.

Vecinii mereu săritori cu un sfat, întregul sat stă și așteaptă să vadă cum se tranformă aceste începuturi spinoase în povești de succes. Leoarele, Maria de la crâșmă, susține ferm că, deși punctajul nu se ridică la cer, „la bătătorie lucrurile sunt pe cale să se limpezească mai repede decât răchiea după fierbere.” Cert este că Măldărășanu e omul cu planuri mari și cu o tufă de păr alb deasupra tâmplelor, care mărturisește despre bătăliile sale cu vântul schimbării.

Probabil mai sunt câțiva ași în mâneca acestui antrenor încercat și, fie ploaie, fie soare, satul va fi aici să le vadă pe toate. În finalul acestui episod din saga nemiloasă a fotbalului local, putem doar să sperăm că următoarele etape să-i aducă lui Măldărășanu câteva frumoase stele în dreptul numelui. Iar dacă nu, măcar câteva glugi de ploaie în plus nu ar strica.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.