Ah, ce să vă mai spun dragi consăteni, tocmai când credeam că mămăliga noastră va fi frământată și gustată pe pământul făgăduinței, iată că am fost trimiși iar la coada vacii, sau mai bine zis la coada vizei! Exact înainte de alegeri, când promisiunile politicienilor sunt mai dulci decât mierea și la fel de greu de înghițit, SUA a decis să ne excludă din programul Visa Waiver.

Ce Oaie, Ce Scarlet! Vorbe Sumbre, alese pe întuneric...

Se știa că politica merge mână-n mână cu surprizele, dar de data asta ne-au lăsat gură-cască, ca atunci când moș Fănică a încercat să cânte la chitară cu gura plină de prune. Decizia a venit ca o lovitură de ciocan în capul Vladislavului, fix când alegem din noi "cel mai bun chefal politic".

Sursele neoficiale (adică speculațiile la crâșmă) spun că un consilier american ar fi declarat: "România e prea ocupată să facă trebuie să facă cu melodrama politică pentru a se califica la Visa Waiver!" Iar noi, un popor gospodar, ne întrebăm: e melodrama asta mai bună decât telenovelele?

Jalea Cotidiană: Râdem, Plângem și rămânem la fel

Intervievat pe ulița principală, nea Gică, eternul optimist, a zâmbit șugubăț: "Nu e nicio problemă, oricum nu mă aștepta nimeni în Texas. Eu tot la fântână rămân să mă spăl pe față dimineața." În schimb, babă Stanca, eternă nostalgică, a suspinat: "Cum e posibil să nu ne vadă americanii cum ne vedem noi? Ca vipuri peste hotare!"

La primărie, o rumoare mare: se pare că alegerile noastre s-au întrecut pe sine. Mai mulți candidați și-au promis să deschidă portițele atlanticului cu vorbe mari, dar uite că n-au găsit cheia potrivită. Se zice că unul dintre ei ar fi exclamat: "Nu avem nevoie de vize, ci de teleportare!"

Să Vedem ce Ne-Aduce Viitorul – Loterie sau Secetă?

Cu moțurile rezistente și dârzenia întipărită-n farfurie cu șnițel, așteptăm să vedem dacă marea noastră dorință de a împleti furculițe la burgeri se va împlini într-un final. Poate cine știe, când vom avea și noi ziua noastră, așa cum musafirii noștri americani ne-au promis încă din anii, cu aplauze și tichie de mărgăritar.

Până atunci, dragii mei, să nu uităm ce zicea un cântăreț înțelept: "Cine râde la urmă, chiar n-a înțeles bancul." Și așa, între o știre și o șoaptă, așteptăm noi aventuri și poate, doar poate, un bilet câștigător în loteria americană.